Profesorul universitar Mihail Purice: „Cunoaşterea noţiunilor literaturii creştine de către un filolog, este un imperativ al timpului.”

Profesorul Mihail Purice s-a dăruit cu trup și suflet filologiei române, devenind un dascăl așteptat în sălile de studii de către tinerii însetați de carte, de adevăr, de cuvântul ales și spus cu tâlc, cu clariate și fără grabă, ce pătrunde adânc în sufletul lor.

De-a lungul anilor, aceste calităţi ale domniei sale au rămas neschimbate, fiind apreciate de generaţii întregi de profesori şi studenţi. Astăzi reputatul savant şi omul deosebit Mihai Purice a ajuns la 75 de ani din ziua naşterii, o vârstă a concluziilor, dar şi a continuării şi mai prodigioase a activităţii profesionale. Cu acest prilej, domnul profesor a avut bunăvoinţa să ne acorde un interviu în care ne-a relatat despre trăirile, împlinirile şi aspiraţiile sale la popas aniversar.

– Domnule profesor, ajuns la onorabila vârstă de 75 ani, ce concluzii ați reușit să trageţi pe parcursul activității dumneavoastră?

Într-o perioadă atât de mare se fac multe concluzii. Se pune pe cântar ce-ai reușit, ce n-ai reușit, ce ai făcut, ce n-ai făcut. Mi se pare că am reușit și eu ceva. Am reușit să caut cunoștiințele pe care trebuia să le dezghioc din diferite surse, să le adun picătură cu picătură, să le eternizez în niște lucrări, manuale și să le pun la dispoziția studenților. Desigur că nu pot să spun că totul e făcut, mi se pare că mai mult a rămas de realizat decât am reuşit până în prezent. Noi nu avem, de exemplu, literatură necesară pentru stundenți, încât ei să fie asigurați cu o bază tehnico-științifică mare, pentru a putea rezolva acele probleme de lingvistică, filologie sau altele care apar, de aceea mai avem de lucrat la acest capitol. Nu putem să-l îmbâcsim pe student cu tot felul de informații, el singur trebuie să se învețe a citi, a studia, a descoperi, și lucrul acesta trebuie să i-l deprindem noi. În continuare chiar dacă nu vom fi lângă dânsul, el să poată învăța singur citind.

– La Facultatea de Litere au fost introduse câteva cursuri ce țin de domeniul teologic. Cum a fost primită această iniţiativă de către corpul didactic și studenți?

În primul rând, corpul didactic a salutat cu entuziasm introducerea acestor cursuri, printre care: limba literaturii religioase, clasificarea terminologiei creștine. Mai ales astăzi, cunoaşterea noţiunilor literaturii creştine de către un filolog este un imperativ al timpului, deoarece cunoaştem prea puţin aceste noţiunii, iar pentru viitorul specialist de limbă și literatură română mi se pare că ar fi un mare dezavantaj dacă nu ar şti și terminologia creștină cel puțin la nivel general. Afirm aceasta deoarece literatura pe care urmează să o predea în licee sau școli nu este un domeniu care n-ar fi legat de Sfânta Scriptură. Întreaga literatură naţională este în felul ei o sursă de promovare a învăţăturii creştine. În al doilea rând, odată ce toată lumea s-a întors cu fața spre Biserică, ne întâlnim în fiecare zi cu termeni legați de creștinism, iar dacă nu cunoaștem speciile din literatura religiloasă, atunci cum vom preda literatura religioasă a secolelor XVI-XVII?

Consider că aceste cursuri care s-au introdus sunt un pas înainte întru perfecționarea și creșterea viitoarelor cadre de profesori de limbă și literatură română.

– Domnule Mihail Purice, în lunga dumneavoastră activitate profesională ați reușit să vedeți multe promoții de studenți. Cum credeți, care sunt diferențele dintre studenții de ieri și cei de azi?

– Plusurile studenţilor din promoţiile mai vechi este că au citit mai mult, deoarece pe atunci unica sursă de acumulare a cunoştinţelor era cartea tipărită. Acum, însă, a apărut tehnică performantă, internetul, care este o sursă imoprtantă de cunoștințe, dar totodată şi o modalitate de sustragere a studenţilor de la procesul de învăţământ. Din păcate nu totată lumea ştie să se orienteze în avalanşa de informaţii pe care îl oferă spaţiul virtual şi asta contribuie la apariţia unor ocupaţii marginale, dăunătoare nu numai studenţilor, dar şi tuturor celor care utilizează aceste servicii. Cartea, în schimb, oferă informaţii deja structurate, ceea ce facilitează munca studenţilor. Totuşi, fiecare metodă are avantajele şi dezavantajele sale, noi trebuie să ştim cum să alegem ceea ce ne este într-adevăr de folos. Şi consider că unica diferenţă majoră dintre studenţii de ieri şi de azi este diferenţa de acumulare a cuoştinţelor şi de îmbogăţire a bagajului intelectual.

Nu aș zice că a scăzut interesul pentru carte, însă este multă informație și studenților li se pare foarte complicat să găsească exact ceea ce le trebuie în noianul de cărți, li se pare că e mai ușor să facă acest lucru utilizând internetul. După mine, nu este chiar așa, deoarece cititul cărților nu poate fi înlocuit cu nicio altă formă de acumulare a cunoștințelor, deși nu neg nici importanța tehnicii.

– Astăzi asistăm la o accelerată degradare a societății care, în primul rând, se reflectă cel mai mult asupra tineretului. Cum credeți ce acţiuni trebuiesc întreprinse pentru a diminua acest proces?

– Eu nu aș zice că este chiar o degradare totală. Sunt de acord că în societate se întâmplă lucruri care dau de gândit, dar soluţia o vom găsi numai atunci când vom căuta să ne luminăm mințile noastre, așa ne-o cere Sfânta Scriptură, de a ne lumina și totodată de a găsi plăcerea să făurim binele. Cred că atunci când vom găsi plăcerea de a face doar bine, atunci vom ieşi din impas.

– Pe lângă studenţi, ați văzut şi multe genarații de padagogi. Care sunt difențele și afinitățile dinte generaţiile de dascăli?

– Dar cine sunt ei? Ei sunt acei specialişti pe care chiar noi i-am pregătit. Ce am semănat, aceea am cules. Ei sunt fețele noastre, sunt rodul muncii noastre și aici am să revin la citit. Persoanele de vârsta mea au citit mai multe şi încă mai citesc, pe când cei mai tineri au alte metode de a pătrunde în miezul științei, de a lucra, de a obține un nume sau un titlu de onoare. Cei tineri au alte aspirații.

– Ajuns la venerabila vârstă, cu ce gânduri vă adresaţi lui Dumnezeu?

– Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că am ajuns la acestă vârstă, îi mulțumesc pentru că mi-a dat colegi deosebiţi, îi mulțumesc Domnului că am avut parte de studenți foarte înțelepți și Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea sănătate, pentru ca să mai pot realiza multe lucruri pe care le-am planificat şi pe care sper să mi le binecuvânteze Tatăl Ceresc.

A consemnat Prot. Octavian Moşin

Filed in: Interviuri

Articole relevante:

„Cine a ajuns până aici, este un învingător” „Cine a ajuns până aici, este un învingător”
Tabăra Voluntarilor de pe lângă Mănăstirea Hâncu Tabăra Voluntarilor de pe lângă Mănăstirea Hâncu
Călătorie de suflet la mănăstirea Zăbriceni Călătorie de suflet la mănăstirea Zăbriceni
Ion GAJIM, a fost numit de Preasfințitul Episcop PETRU, Președinte al Sectorului Eparhial, Activitate Pastorală pentru Tineret Ion GAJIM, a fost numit de Preasfințitul Episcop PETRU, Președinte al Sectorului Eparhial, Activitate Pastorală pentru Tineret

Spune-ţi părerea

Publică comentariul

free counters
© 5925 Tineretul Ortodox. All rights reserved.
Proudly designed by Theme Junkie. | Локализация темы wordpress