Protoiereul Ioan Dogot: „Dacă eşti cu inima curată şi plin de pocăinţă, rugăciunea îţi este auzită atât într-o bisericuţă mică, precum şi într-o catedrală.”

Protoiereul Ioan Dogot a împlinit 30 de ani de slujire cu credință și râvnă lui Dumnezeu, prilej cu care a fost decorat de către Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir cu dreptul de a sluji cu Ușile Împărătești deschise până la rugăciunea „Tatăl Nostru”.

Actualmente părintele este paroh al bisericii “Cuviosul Serafim de Sarov” din municipiul Chișinău, aflată în construcţie din anul 2006.

Protoiereul Ioan Dogot s-a născut la 25 iunie 1958 în satul Jora de Jos, raionul Orhei, în familia preotului Mihail și a preotesei Elizabeta Dogot, bunicul Pavel fiind şi el preot.

După absolvirea şcolii, tânărul Ioan Dogot merge la Universitatea de Medicină din Chişinău, absolvind Facultatea de Farmaceutică. După finisarea studiilor medicale se angajează ca farmacist, muncind în această calitate timp de trei ani, iar între 1979 şi 1983 merge la Odesa, unde studiază la Seminarul Teologic.

În cele ce urmează Părintele Ioan ne spune ce l-a determinat să-şi schimbe cariera medicală pe slujirea preoţească şi ce a reuşit să înfăptuiască în aceste trei decenii de activitate:

– Erați la început al carierei de farmacist. Cine sau ce v-a determinat să mergeți la Seminar?

– În anul 1978 la vârsta de 53 de ani moare mama. În momentul când sicriul cu trupul neînsufleţit era coborât în mormânt, am simţit că am nevoie de o schimbare majoră în viaţa mea. Am hotărât să fac teologie şi în acest sens m-am bucurat de susţinerea unor oameni cu inimă mare. Astfel, în anul 1979 am fost inmatriculat la Seminarul Teologic din Odesa, pe care l-am absolvit în 1983. În timpul studiilor, având reuşită la învăţătură, am primit binecuvântarea de a fi hirotonit.

– Cum a fost la început de drum?

– În anul 1983 am revenit în Moldova și am fost numit paroh în satul Scumpia, raionul Fălești. Ulterior, între anii 1987 şi 1988 am fost rugat de către creștini să slujesc în comuna natală, care cuprinde patru sate: Jora de Sus, Jora de Jos, Jora de Mijloc și Lopatna. În satul Jora de Jos, cu ajutorul credincioşilor am reconstruit sfântul lăcaş care anterior, în 1961, a fost închis de către comunişti. Mai târziu, tot cu ajutorul oamenilor de bună credinţă, am reconstruit bisericile şi din celelalte sate din comună.

– Apoi aţi urmat studiile teologice la Bucureşti?

– Da, în 1990, când s-a deschis frontiera cu România unii tineri mergeau la studii peste Prut. Atunci am hotărât să fac teologia la o instituţie de învăţământ superior în limba română, deoarece doream să-mi pot exprima gândurile în timpul predicii în limba maternă.

La Bucureşti am fost într-o lume complet diferită, unde aveam acces liber la lucrări teologice în limba română. Acolo am studiat patru ani, susţinând teza de licenţă la disciplina Noul Testament, pentru care am fost notat cu zece. Apoi am fost promovat fără examene la studiile de doctorat.

După aceasta am revenit în Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir binecuvântându-mă preot la Biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” din Chişinău.

– Din 1995 până în septembrie 2011 ați activat în calitate de lector superior la Academia Teologică din Chișinău. Care sunt calitățile cu care trebuie să fie înzestrat un viitor preot?

– Mai întâi de toate trebuie să aibă chemare de la Dumnezeu și dorință de a-I sluji. Trebuie să fie cu sufletul deschis pentru a se apropia de popor. Un preot trebuie să aibă credință în suflet şi să fie trăitor al celor sfinte; să fie atent la ceea ce spune și face, căci creștinii sunt mereu cu ochii pe el.

– Care consideraţi că este rolul profesorului în formarea duhovnicească a tinerilor preoți?

– Rolul dascălului este decisiv. Discipolii săi îl reprezintă. Un preot care absolveşte Academia de Teologie dacă-i slab pregătit nu este numai vina lui, ci şi a celor care au fost responsabili de procesul de formare a acestuia. Tocmai din acest motiv profesorul trebuie să fie un model desăvârşit. Or, perioada de restrişte şi-a spus cuvântul. A fost întrerupt învăţământul teologic pentru jumătate de veac, astfel urmează a recupera ceea ce s-a zidit anterior. Încă mai avem de lucrat în vederea formării duhovniceşti atât a dascălilor, cât şi a discipolilor teologi.

– Care este istoria Bisericii “Cuviosul Serafim de Sarov” al cărei paroh sunteți?

– Cu mulţi ani în urmă m-a îngrozit povestirea că pe locul unde acum e parcul “Uniunii Europene”, în anii `40 a fost o groapă comună în care au fost îngropați mii de oameni, care pe atunci erau considerați „dușmani ai poporului”. M-am gândit că ar fi bine să-i pomenim și pe acest loc să fie ridicată o biserică, mai ales că printre cei omorâți au fost și circa 10 preoți.

Odată hotărât să construiesc un nou lăcaş în capitală, în anul 2000 am solicitat un lot de pământ. Mi s-au oferit 10 ari tocmai în acest parc. De la început am slujit într-un vagonaș, iar în 2006 am pornit construcția bisericii. Mai întâi am finisat demisolul și actualmente aici se oficiază toate slujbele.

Biserica poartă hramul Sfântului Serafim de Sarov nu întâmplător, când abia primisem acest lot de pământ, am cerut ajutorul unui sătean de-al meu la lucrările de cosntrucţie și am hotărât că acest sfânt locaş va fi închinat tatălui său care a fost Serafim. Mare e puterea Domnului, căci Sfântul Serafim de Sarov mereu m-a ajutat și mi-a trimis forțe pentru a putea trece peste toate greutăţile şi ispitele.

– După ce ați primit terenul trei ani ați oficiat Sfânta Liturghie într-un spaţiu de 3 pe 6 metri. În asemenea condiţii cum aţi reuşit să adunaţi credincioşii la slujbe şi cum aţi putut menţine comunitatea unită?

– Cred că oamenii au văzut dorinţa mea de a aduce laudă Domnului împreună cu ei, indiferent de condiţii. A fost greu, însă credincioşii nu încetau să vină, vagonul era plin, nu încăpeau toţi înăuntru. Cei dornici veneau şi pe arşiţă şi pe ger, pentru că nimeni şi nimic nu poate sta în calea unui adevărat creştin. Dacă eşti cu inima curată şi plin de pocăinţă, rugăciunea îţi este auzită atât într-o bisericuţă mică, precum şi într-o catedrală.

– Care dintre copiii dumneavoastră a ales calea preoţiei?

– Nu am insistat și nici nu vreau să insist ca fiii mei să-mi urmeze calea. Decizia oricărui om care se gândeşte la preoţie trebuie să fie liberă şi sinceră, nu se poate face carieră în acest domeniu. Am un nepot din partea surorii care este slujitor în România. Toate se fac după voia lui Dumnezeu şi nu după socotelile noastre.

A consemnat Eugenia Lujanscaia, ASCO

Filed in: Interviuri

Articole relevante:

Tabără de vară la Mănăstirea Suruceni Tabără de vară la Mănăstirea Suruceni
Tinerii de la ASCO deja cresc și educă copii Tinerii de la ASCO deja cresc și educă copii
Slujbă arhierească la capela USM Slujbă arhierească la capela USM
Tabăra de la Mănăstirea Curchi:”Dumnezeu are un singur gând permanent cu noi toți: să ne unească” Tabăra de la Mănăstirea Curchi:”Dumnezeu are un singur gând permanent cu noi toți: să ne unească”

One Response на "Protoiereul Ioan Dogot: „Dacă eşti cu inima curată şi plin de pocăinţă, rugăciunea îţi este auzită atât într-o bisericuţă mică, precum şi într-o catedrală.”"

  1. Ioan C. says:

    1. MIC ÎNDRUMAR BIBLIC ORTODOX
    Doamne Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul!
    Dedicat părintelui Iustin Pârvu!
    Cuprins
    1. SFÂNTA TREIME- DUMNEZEU ÎN TREI PERSOANE
    ( pentru Martorii lui Iehova)
    2. CINE ESTE IISUS
    3. FECIOARA MARIA, MAICA DOMNULUI
    4. FAPTELE BUNE ( pentru protestanţi, care susţin că mântuirea e numai prin credinţă)
    5. BOTEZUL COPIILOR
    6. SFÂNTA TRADIŢIE
    7. IMAGINILE ( ICOANELE) IN BISERICĂ
    8. ÎNCHINAREA LA ÎNGERI ŞI SFINŢI
    9. ÎMPOTRIVA SUPREMAŢIEI PAPALE
    10. GHICITUL ( şi deschiderea Cărţii)
    11. POCĂINŢA
    12. CONTINUITATEA BISERICII DE LA APOSTOLI PÂNĂ ASTĂZI
    13. NU ORICINE POATE INTERPRETA SCRIPTURA
    14. VEŞNICIA CHINURILOR IADULUI ( împotriva Martorilor)
    15. SUNTEM MÂNTUIŢI PRIN HAR, CREDINŢĂ, FAPTE BUNE
    16.ÎIMPOTRIVA PREDESTINĂRII
    17. VORBIREA ÎN LIMBI
    18. TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI ( cum că nu sunt doar simboluri, cum spun protestanţii)
    19. CINE SUNT PREOŢII SI EPISCOPII
    20. DE CE ŢINEM DUMINICA, NU SABATUL CA ADVENTIŞTII
    21. POSTUL ( necesitatea lui)
    22. PURCEDEREA DUHULUI SFÂNT NUMAI DE LA TATĂL ( nu şi de la Fiul, cum zic catolicii)
    23. CĂLUGĂRII
    24. SIGURANŢA MÂNTUIRII ( odata mântuit, pentru totdeauna mântuit, cum nepotrivit spun neoprotestanţii)
    1. SFANTA TREIME- DUMNEZEU ÎN TREI PERSOANE
    ( pentru Martorii lui Iehova)
    „21. Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul, 22. Şi S-a coborât DUHUL SFÂNT peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut GLAS DIN CER: Tu eşti FIUL MEU cel iubit, întru Tine am binevoit.”
    ( Luca 3: 21- 22);
    Domnul Iisus a zis: „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.” ( Ioan 10: 30);
    „Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.” ( I Ioan 5: 7);
    „5. Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: “Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu”? 6.Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: “Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu”. 7.Şi de îngeri zice: “Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc”; 8.Iar către Fiul: “Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.”( Evrei 1: 5- 8);
    „Harul DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS şi dragostea lui DUMNEZEU şi împărtăşirea SFÂNTULUI DUH să fie cu voi cu toţi!” ( II Corinteni 13: 13);
    „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele TATĂLUI şi al FIULUI şi al SFÂNTULUI DUH” ( Matei 28: 19);
    “1. Apoi DOMNUL S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său. 2. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată TREI Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ. 3. Apoi a zis: DOAMNE, de am aflat har înaintea TA, nu ocoli pe robul TĂU! 4. Se va aduce apă să VĂ spălaţi picioarele şi să VĂ odihniţi sub acest copac. 5. Şi voi aduce pâine şi VEŢI mânca, apoi VĂ veţi duce în drumul VOSTRU, întrucât treceţi pe la robul VOSTRU!” Zis-au ACEIA: “Fă, precum ai zis!” ( Facerea/ Geneza 18: 1- 5).
    2. CINE ESTE IISUS
    „Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui. ” ( Ioan 20: 31);
    „Iisus este Domnul” ( Romani 10: 9);
    „Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi” ( Romani 10: 9);
    „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” ( I Timotei 1: 15);
    „mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii.” ( I Ioan 4: 14);
    „Iisus Hristos a venit în trup” ( I Ioan 4: 2);
    „Hristos Iisus, Domnul meu” ( Filipeni 3: 8);
    „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ( Ioan 20: 28);
    ”Dumnezeu, Mântuitorul meu” ( Luca 1: 47);
    „Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” ( Fapte 8: 37);
    „Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.” ( Tit 1: 4);
    „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” ( Apocalipsa 19: 16);
    „3. (…) am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; 4.Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; 5.Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; 6.În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit; 7.După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor” ( I Corinteni 15: 3- 7);
    „25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. 26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? 27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.” ( Ioan 11: 25- 27);
    Iisus ne mantuieste: ” Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.” ( Faptele Apostolilor 16: 31);
    „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.” ( I Ioan 2: 2);
    „Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui” ( Efeseni 1: 7).
    3. FECIOARA MARIA, MAICA DOMNULUI
    PURUREA-FECIORIA MARIEI
    ”1. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă.
    2. Şi mi-a zis Domnul: “Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă. ”
    ( Iezechiel 44: 1- 2).
    ”Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, FECIOARA va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” ( Isaia 7: 14).
    Dacă Maica Domnului a mai avut copii de ce la răstignire Domnul Iisus a lăsat-o in grija apostolului Ioan? „26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! 27. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” ( Ioan 19: 26- 27).
    TEXTE DIN SCRIPTURĂ CARE DOVEDESC CINSTEA CE O DATORĂM FECIOAREI
    ”26. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, 27. Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. 28. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.”
    ( Luca 1, 26- 28);
    ”41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
    42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău
    43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine MAICA DOMNULUI meu?
    44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
    45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
    46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
    47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
    48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
    49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. ”
    ( Luca 1, 41- 49).
    ”1. Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele.
    2. Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca să nască.
    3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.
    4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.
    5. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,
    6. Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile.
    7. Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui.
    8. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer.
    9. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.
    10. Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea.
    11. Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte.
    12. Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt.
    13. Iar când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit pe femeia care născuse pruncul.
    14. Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui.
    15. Şi şarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca un râu ca s-o ia apa.
    16. Şi pământul i-a venit femeii într-ajutor, căci pământul şi-a deschis gura sa şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul, din gură.
    17. Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus.”
    ( Apocalipsa 12, 1- 17);
    A FOST PROFEŢITĂ IN PRIMA CARTE A BIBLIEI
    ” Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” ( Facerea 3: 15).
    4. FAPTELE BUNE ( pentru protestanţi, care susţin că mântuirea e numai prin credinţă)
    „Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii săi; ŞI ATUNCI VA RĂSPLĂTI FIECĂRUIA DUPĂ FAPTELE SALE.” ( Matei 16: 27);
    „Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?” ( Luca 6: 46);
    „Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.” ( Luca 11: 28);
    „13. Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. 14. Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc. 15. Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.” ( Luca 16: 13-15);
    ”De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.” ( Ioan 14: 15);
    ”Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea” ( Ioan 15: 10);
    ”Ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El.” ( Fapte 10: 35);
    ”5. (…) Dumnezeu, 6. Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: 7. Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, 8. Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. 9. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul” ( Romani 2: 5-9);
    ”3. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui.
    4. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află.” ( I Ioan 2: 3-4);
    ” Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.” ( I Ioan 3: 10);
    “Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele.” ( I Ioan 5: 3);
    ” (…) nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu.” ( III Ioan 1: 11);
    ” Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale.” ( Apocalipsa 20: 13);
    ” 16. Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? 17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. 18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; 19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” ( Matei 19: 16- 19);
    ”21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. 22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? 23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.” ( Matei 7: 21-23);
    ”31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. 32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. 33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; 36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. 37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? 40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. 41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. 42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; 43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. 44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. 46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.” ( Matei 25: 31- 46);
    ”cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră” ( Filipeni 2: 12);
    „Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.” ( Iacov 2: 26);
    „28. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
    29. Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.” (Ioan 5: 28- 29).
    MILOSTENIA
    ”Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.” ( Evrei 13: 16);
    ”Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.” ( Faptele Apostolilor 20: 35);
    ”33. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. 34. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.” ( Luca 12: 33- 34).
    5. BOTEZUL COPIILOR
    Noi, creştinii ortodocşi, botezăm copii pentru că:
    ”3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
    4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
    5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.” ( Ioan 3: 3- 5);
    ”Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.” ( Fapte 16: 33);
    ”Am botezat şi casa lui Ştefana” ( I Corinteni 1: 16);
    ”Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.” ( I Corinteni 10: 2);
    “14. Şi o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. 15. Iar după ce s-a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem.” ( Fapte 16: 14- 15).
    Dovada că mărturia naşilor la botez e valabilă:
    ”Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” ( Marcu 2: 5).
    Botezul înlocuie circumcizia ( care ştim că se făcea la 8 zile de la naştere):
    ”Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.” ( Galateni 5: 2).
    Persoanele adulte nebotezate ( cum sunt în India) trebuie catehizate înainte de botez.
    Copii pot depune mărturie despre credinţa lor:
    ”15. Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
    16. Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?” ( Matei 21: 15- 16).
    Botezul e obligatoriu pentru mantuire:
    ”20. (…)în zilele lui Noe, (…) în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.
    21. Iar această mântuire prin apă închipuia BOTEZUL, CARE VĂ MÂNTUIEŞTE astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos” ( I Petru 3: 20- 21).
    „s-a botezat TOT poporul” ( Luca 3: 21).
    Deci, botezul e o sfântă taină necesara mântuirii, nu doar un simbol.

    6. SFÂNTA TRADIŢIE

    1. De unde ştia Pavel numele vrăjitorilor lui faraon, care l-au infruntat pe Moise ( ne referim la Iannes si Iambres din II Timotei 3: 8), ca in Vechiul Testament nu apare numele lor? Raspunsul: Din Traditie!
    2. Dar apostolul Iuda de unde ştia ce a spus patriarhul Enoh, ( vezi Iuda 1: 14), că în VT nu apare nici un citat din Enoh? Raspunsul: Din Traditie!
    3. De unde ştia apostolul Iuda ce i-a spus arhanghelul Mihail Satanei atunci când a murit Moise ( vezi Iuda 1: 9), că în VT nu scrie? Raspunsul: Din Traditie!
    4. De unde îl citează Pavel pe Domnul Iisus ( vezi Fapte 20: 35), că în Evanghelii nu apar aceste Cuvinte? Raspunsul: Din Traditie!
    5. De unde avem termenul ”Sfânta Treime”, că nu există in Sfânta Scriptură? Raspunsul: Din Traditie!
    6. De ce creştinii se inchină duminica? Că nu e o poruncă expresă in Biblie, ci Tradiţia ne-o spune asta.
    7. De unde ştim care e forma crucii pe care a fost răstignit Domnul Iisus (ca Martorii spun că Hristos a fost răstignit pe un stâlp si sunt si alte feluri de cruci, precum crucea Apostolului Andrei) ? Din Tradiţie.
    VT= Vechiul Testament.
    ”Now I praise you, brethren, that you remember me in all things and keep the TRADITIONS just as I delivered them to you.” ( I Corinthians 11: 2);
    ”Therefore, brethren, stand fast and hold the TRADITIONS which you were taught, whether by word or our epistle.” ( II Thesalonians 2: 15);
    ”But we command you, brethren, in the name of our Lord Jesus Christ, that you withdraw from every brother who walks disorderly and not according to the TRADITION which he received from us.” ( II Thesalonians 3: 6).
    NOTĂ! Am citat din New King James Version.
    7. IMAGINILE ( ICOANELE) ÎN BISERICĂ
    ”O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi adevărului, – pe voi, în ochii cărora A FOST ZUGRĂVIT IISUS HRISTOS RĂSTIGNIT?” ( Galateni 3: 1).
    ”Cortul însă să-l faci din zece covoare de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; în ţesătura lor să faci CHIPURI DE HERUVIMI alese cu iscusinţă.”
    ( Ieşirea 26: 1);
    ”Să faci o perdea de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită, iar în ţesătura ei să aibă CHIPURI DE HERUVIMI alese cu iscusinţă” ( Ieşirea 26: 31).
    ”23. Şi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn de măslin, înalţi de zece coţi. 24. O aripă a heruvimului era de cinci coţi şi cealaltă aripă a heruvimului era tot de cinci coţi. Zece coţi erau de la un vârf al aripilor lui până la vârful celeilalte aripi. 25. Tot de zece coţi era şi celălalt heruvim; amândoi heruvimii aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare. 26. Înălţimea unui heruvim era de zece coţi; la fel şi celălalt heruvim. 27. Şi a aşezat el heruvimii la mijloc în partea de la fund a templului. Aripile heruvimilor erau însă întinse; şi atingea aripa unuia un perete şi aripa celuilalt heruvim atingea pe celălalt perete. Iar celelalte aripi ale lor se atingeau în mijlocul templului aripă de aripă. 28. Şi a îmbrăcat el heruvimii cu aur. 29. Pe toţi pereţii templului de jur împrejur, pe dinăuntru şi pe dinafară, a făcut chipuri săpate de heruvimi, de copaci, de finici şi de flori îmbobocite.”
    ( III Regi 6: 23-29, dar în Biblia Cornilescu I Imparati/ Regi 6: 23- 29).
    ”18. Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului; 19. Să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului. 20. şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor.”
    ( Ieşirea/ Exodul 25: 18- 20; despre capacul chivotului Legii).
    8. ÎNCHINAREA LA ÎNGERI ŞI SFINŢI
    ”Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide: 8. Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu. 9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.”
    ( Apocalipsa 3: 7- 9).
    Deci: ”iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.” ( Apocalipsa 3: 9).
    ” 13. Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Şi apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: “De-ai noştri eşti sau eşti dintre duşmanii noştri?” 14. Iar acela a răspuns: “Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum!” Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: “Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?” 15. Zis-a către Iosua căpetenia oştirii Domnului: “Scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!” Şi a făcut Iosua aşa.”
    ( Iosua 5: 13- 15);
    Apostolul Ioan s-a închinat la îngeri: ” Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea, iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.” ( Apocalipsa 22: 8), dar îngerul l-a refuzat, ca să dea o pildă de smerenie.
    9. ÎMPOTRIVA SUPREMAŢIEI PAPALE
    “Hristos este CAP BISERICII, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este.”
    ( Efeseni 5: 23);
    ”8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. 9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.” ( Matei 23: 8- 9); papa= tată.
    10. GHICITUL ( şi deschiderea Cărţii)
    ”Să nu mâncaţi cu sânge; să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi.” ( Levitic 19: 26);
    ”Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător” ( Deuteronom 18: 10);
    ”Căci popoarele acestea, pe care le izgoneşti tu, ascultă de ghicitori şi de prevestitori, iar ţie nu-ţi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeul tău.” ( Deuteronom 18: 14);
    ”Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele voastre, pe care le veţi visa” ( Ieremia 29: 8);
    ”Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” ( Apocalipsa 21: 8);
    ”Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!” ( Apocalipsa 22: 15).
    11. POCĂINŢA
    1. Pocăinţa presupune rugăciune către Dumnezeu ca să ne ierte: ”Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.” ( rugăciunea vameşului, din Luca 18: 13);
    2. Pocăinţa presupune părerea de rău pentru păcatele făcute ( “faptele moarte” din Evrei 6: 1) şi dorinţa de schimbare: ”Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.” ( Luca 15: 21);
    3. Pocăinţa presupune şi iertarea aproapelui: ”Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre.” ( Pilda celui ce datora zece mii de talanţi, din Matei 18: 35);
    4. Pocăinţa presupune mărturisirea păcatelor preotului: ”Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.” ( Matei 3: 6); Mărturisiţi-vă deci UNUL ALTUIA păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.” ( Iacov 5: 16), vezi şi I Ioan 1: 9;
    Pocăinţa presupune mărturisirea păcatelor preotului deoarece Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos a zis apostolilor: ”22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; 23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” ( Ioan 20: 22-23).
    5. Adevărata pocăinţă înseamnă şi facerea de fapte bune, nu doar să nu faci cele rele: ”8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. 9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.” ( Luca 3: 8- 9).
    12. CONTINUITATEA BISERICII DE LA APOSTOLI PÂNĂ ASTĂZI
    ”Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” ( Matei 16: 18);
    ”şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” ( Matei 28: 20).
    13. NU ORICINE POATE INTERPRETA SCRIPTURA
    Că Domnul Iisus a avertizat fariseii: ”Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” ( Matei 22: 29) vorbind despre înviere;
    ”30. Şi alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti? 31. Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el.” ( Faptele Apostolilor 8: 30- 31);
    ”15. Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui, 16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare. ” ( II Petru 3: 15- 16).
    ”20. Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; 21. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.” ( II Petru 1: 20- 21);
    “Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători?” ( I Corinteni 12: 29).
    14. VEŞNICIA CHINURILOR IADULUI ( Împotriva Martorilor)
    ”43. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. 44. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 45. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, 46. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 47. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. 48. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.” ( Marcu 9: 43- 48);
    “19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
    20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
    21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
    22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
    23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
    24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
    25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
    26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
    27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
    28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
    29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
    30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
    31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.”
    ( Luca 16: 19- 31).
    Sufletul este nemuritor: “Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.” ( Luca 20: 38).
    15. SUNTEM MÂNTUIŢI PRIN HAR, CREDINŢĂ, FAPTE BUNE
    ”8. Căci în HAR sunteţi mântuiţi, prin CREDINŢĂ, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; 9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. 10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre FAPTE BUNE, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.” ( Efeseni 2: 8- 10).
    16. ÎMPOTRIVA PREDESTINĂRII
    ”Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Zi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. ALEGE viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.” ( Deuteronom 30: 19);
    ”Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.” ( Matei 23: 37).
    17. VORBIREA ÎN LIMBI
    ”darul limbilor va înceta” ( I Corinteni 13: 8);
    ”Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.” ( I Corinteni 14: 19);
    ”1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. 4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. 6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci FIECARE ÎI AUZEA PE EI VORBIND IN LIMBA SA. 7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? 8. Şi cum auzim noi FIECARE LIMBA NOASTRĂ, în care ne-am născut? 9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, 10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, 11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!” ( Faptele Apostolilor 2: 1- 11).
    18. TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI ( cum că nu sunt doar simboluri, cum spun protestanţii)
    ”53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. 56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” ( Ioan 6: 53- 56);
    ” 17. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; 18. Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. 19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” ( Luca 22: 17- 20);
    ” 23. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, 24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. 26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. 27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. 28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.” ( I Corinteni 11: 23- 29);
    „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” ( Psalmul 33: 8).
    19. CINE SUNT PREOŢII ŞI EPISCOPII
    ”Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.” ( I Corinteni 4: 1), iconom= administrator;
    Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos a zis apostolilor ( si preotilor sfintiti de apostoli): ”22. Şi zicând acestea a suflat asupra lor si le-a zis: LUAŢI DUH SFÂNT! 23. CĂRORA VEŢI IERTA PĂCATELE LE VOR FI IERTATE; ŞI CĂRORA LE VETI ŢINE, VOR FI ŢINUTE.” ( Ioan 20: 22-23);
    ”27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte. 28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. 29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?” ( I Corinteni 12: 27- 29);
    ”Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit” ( Tit 1: 5).
    Episcop= gr. Supraveghetor
    „Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii” ( Filipeni 1: 1);
    “Căci se cuvine ca EPISCOPUL să fie fără de prihană, ca un ICONOM AL LUI DUMNEZEU, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât” ( Tit 1: 7);
    “Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.” ( Faptele Apostolilor 20: 28).
    CUM SĂ SE COMPORTE PREOŢII
    ”2. Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; 3. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei.” ( I Petru 5: 2- 3).
    PREOŢII ÎN NOUL TESTAMENT
    „Literal: bătrâni, prezbiteri. Bărbaţi mai în vârstă decât diaconii, rânduiţi de apostoli în cea de a doua treaptă harică a Bisericii, după episcopi. Primeau harul prin punerea mâinilor (FA 14, 23) şi îndeplineau funcţii liturgice, pastorale, didactice şi administrative. Traducerea lui presbýteros (bătrân) prin „preot“ e un procedeu filologic absolut normal, echivalarea în limba receptoare făcându-se în funcţie de conţinutul semantic al cuvântului original, conţinut prin care o noţiune generală se particularizează. Câteva exemple mai la îndemână: Acelaşi cuvânt basiléus (suveran) e tradus prin „rege“ dacă demnitarul conduce un regat, dar va fi tradus prin „împărat“ din clipa în care acelaşi personaj a primit coroana unui imperiu. Din momentul sfinţirii, „apa“ devine „aghiasmă“. Un militar poartă denumirea generică de „ostaş“, dar de îndată ce a primit unul sau mai multe grade el se va numi „sergent“, „locotenent“, „colonel“ ş.a.m.d., continuând, totuşi, să rămână „ostaş“. În funcţie de treapta binecuvântării, aceeaşi „pâine“ se va numi „artos“, „prescură“, „anaforă“ sau „cuminecătură“, după cum o „casă“ sfinţită pentru cult devine „biserică“. În acelaşi fel, un „bătrân“ hirotonit se va numi „preot“, spre deosebire de ceilalţi bătrâni care nu au hirotonie.” ( Nota Bartolomeu Anania la Fapte 11: 30, Biblia vesiunea Anania, Bucureşti, 2001, pag. 1599).

    20. DE CE ŢINEM DUMINICA, NU SABATUL CA ADVENTIŞTII
    Duminica a înviat Domnul Iisus
    ”1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. 3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. 5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? 6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, 7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. 8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.” ( Luca 24: 1- 8);
    ” În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.” (Faptele Apostolilor 20: 7).
    21. POSTUL ( necesitatea lui)
    “să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea” ( I Corinteni 7: 5);
    ”Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu POSTIRI, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. ” ( Faptele Apostolilor 14: 23);
    ”34. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei?
    35. Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; ATUNCI VOR POSTI în acele zile. ” ( Luca 5: 34- 35);
    ”El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.” ( Marcu 9: 29);
    Insusi Domnul a postit: ” Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.” ( Matei 4: 2);
    CUM POSTIM
    ”16. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
    17. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
    18. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” ( Matei 6: 16- 18);
    ”6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. 7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. 8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. 9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, 10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.” ( Isaia 58: 6- 10).
    22. PURCEDEREA DUHULUI SFÂNT NUMAI DE LA TATĂL ( nu şi de la Fiul, cum zic catolicii)
    ” Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.” ( Ioan 15: 26).
    23. CĂLUGĂRII
    ”Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.” ( Matei 19: 12), „famen” in sens larg, fara familie;
    ”28. Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat. 29. Iisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie, 30. Şi să nu ia însutit – acum, în vremea aceasta, de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică.” ( Marcu 10: 28- 30);
    ”Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.” ( I Corinteni 7: 37);
    ”32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului. 33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.” ( I Corinteni 7: 32- 33);
    ”Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie.” ( Marcu 10: 21).
    24. SIGURANŢA MÂNTUIRII ( odata mântuit, pentru totdeauna mântuit, cum nepotrivit spun neoprotestanţii)
    “20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. 21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.” ( II Petru 2: 20- 21);
    “Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El.” ( I Ioan 3: 15);
    “4. Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt, 5. Şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, 6. Cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură.” ( Evrei 6: 4- 6);
    “De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.” ( I Corinteni 10; 12);
    Dacă mântuirea mea personală e sigură, atunci de ce trebuie să ne mai mai rugăm „Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.” ( Matei 6: 13)?

Spune-ţi părerea

Publică comentariul

free counters
© 2017 Tineretul Ortodox. All rights reserved.
Proudly designed by Theme Junkie. | Локализация темы wordpress