Invidia este întotdeauna durere

Predica Prea Fericitului Kiril, Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, după marea pavecerniţă cu citirea Canonului cel Mare al sfântului Andrei Criteanul în ziua de luni a primei săptămâni din Postul cel Mare în catedrala Hristos Mântuitorul (or. Moscova) 15 februarue 2010

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Păcatul cu care omul se luptă în numele mântuirii sale se descoperă în toată esenţa sa printr-un viciu, numit mândrie. Omul mândru doar pe sine se pune în centrul vieţii, lăsând pe toţi ceilalţi la periferie. Această poziţie de viaţă a omului mândru trage după sine o mulţime de consecinţe periculoase, una din ele fiind viciul invidiei.
Meditând asupra faptului ce este invidia, sfântul Vasile cel Mare al zis nişte cuvinte foarte exacte: „Invidia este mâhnirea pentru bunăstarea apropiatului”. Omul mândru nu se poate împăca cu gândul că cineva este mai deştept, mai frumos, mai bogat, mai de succes. Doar omul mândru singur pe sine se pune în centrul existenţei, cine ar putea să-l încurce să ocupe acest loc? Şi apariţia oricărei persoane care pare mai de succes şi mai importantă trezeşte la omul, cuprins de mândrie, o mare durere interioară.
Anume invidia descoperă toată absurditatea mândriei. Gândindu-se la invidie, sfântul Tihon Zadonsky a spus minunatele cuvinte: „Celelalte vicii şi patimi măcar au plăcere imaginară, iar invidiosul păcătuieşte şi suferă”. Desigur, dacă alte vicii sunt însoţite măcar de aparente plăceri, atunci invidia — este o durere şi întotdeauna este durere şi nu este nici urmă de plăcere, chiar şi imaginară. Dacă omul nu luptă cu sentimentul invidiei, ea poate atât de tare să-l înrobească, încât el devine agresiv şi periculos pentru alţii. Nu este întâmplător că motivul primului omor, săvârşit la începutul istoriei omenirii de către Cain al fratelui său Abel, a fost invidia. Omul invidios devine agresiv şi periculos pentru alţii. Şi cu cât mai minuţios el ascunde focul intern al invidiei în inima sa, cu atât mai periculos el devine.

Cum să lupţi cu această încercare? Cum să lupţi cu acest viciu? Acelaşi sfânt ierarh Tihon Zadonsky a spus: „Mândria este mama invidiei. Omoară-o pe mama şi va muri fiica”. Dar, deoarece, mândria descoperă în deplină măsură însăşi esenţa păcatului, a lupta cu acest viciu este foarte greu şi nu poate omul să biruie mândria decât cu puterea lui Dumnezeu. De aceea rugăciunea, participarea în tainele Bisericii, meditarea permanentă asupra propriei vieţi, asupra aspiraţiilor propriului suflet, asupra gândurilor proprii, judecata aspră a propriei persoane vor putea să ajute omului să-şi biruie mândria.
Dar mai sunt încă două remedii minunate. Primul — este conştientizarea faptului că Domnul a înzestrat pe fiecare om cu nişte calităţi unice şi nu există doi oamenii să semene unul cu altul întru totul. Fiecare om este unic şi are valoarea sa în faţa lui Dumnezeu. Cât de slab, bolnav, nereuşit ar părea omul, el are valoare în ochii lui Dumnezeu. Conştientizarea acestui fapt îl ajută pe om să se abţină de la invidie. Lumea e mare şi fiecare în această lume îşi are locul său. Înţelegerea unicităţii omului şi a înţelepciunii planului lui Dumnezeu pentru fiecare om vă va ajuta se învingeţi sentimentul invidiei.
Şi încă un remediu foarte important sunt faptele bune. Când facem o faptă bună pentru cineva, acel om încetează să fie pentru noi depărtat, el devine apropiat. Noi nu-i invidiem pe acei cărora le facem fapte bune. Dacă cineva se îndoieşte, atunci să facă o faptă bună omului pe care îl invidiază şi invidia treptat va trece, fiindcă acel om va deveni pentru el apropiat. Trebuie să ţinem minte că deseori noi singuri provocăm sentimentul de invidie în acei oameni care ne înconjoară. Uneori a aţâţa pe cel invidios, a trezi în el sentimentul de invidie ne face plăcere.

De pildă, cumpărând haine noi, frumoase, unii cred, în primul rând, că această haină va trezi invidia la cunoscuţi sau chiar la rude şi la cei apropiaţi. Invidia este un viciu periculos şi agresiv. Şi dacă noi singuri nu dorim să fim înţepaţi de invidie, nu trebuie să o aţâţăm. O mulţime de nenorociri s-au săvârşit şi se săvârşesc în lume din cauza invidiei.
Vremea Postului cel Mare — este vremea luptei cu viciile: şi cu mândria, şi cu invidia. Venind în biserica lui Dumnezeu, ascultând cuvintele minunate ale rugăciunilor şi ale cântărilor, adresându-ne cu rugăciuni fierbinţi către Domnul pentru ajutor în viaţa noastră duhovnicească, vom cere ca El să ne ajute să dezrădăcinăm din inimile noastre şi mândria, şi invidia. Şi, scuturând de pe noi aceste vicii, noi vom simţi o uşurare nespusă în viaţă, vom simţi bucuria existenţei. Fie ca Dumnezeu să ne ajute în zilele sfintei şi mântuitoarei Patruzecimi, ca noi treptat, dar sigur, să ne ridicăm de la o putere la alta în mişcarea noastră în întâmpinarea Domnului şi Mântuitorului nostru. Amin.

din Predicile Prea Fericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril
“Noi suntem un singur popor în faţa lui Dumnezeu”
Predicile cercului de slujbe pentru anul 2010
traducere din limba rusă, pag. 53-55.

Filed in: Despre invidie, Educaţie creştină

Articole relevante:

Viața Sfântului Andrei între mit și realitate – tema serii duhovnicești la USM Viața Sfântului Andrei între mit și realitate – tema serii duhovnicești la USM
Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Andrei – între mit și realitate Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Andrei – între mit și realitate
Adevărata bucurie vine din prisos de omenie: Campania „Eşti cât dăruieşti” la biserica USM Adevărata bucurie vine din prisos de omenie: Campania „Eşti cât dăruieşti” la biserica USM
Seri duhovnicești la biserica USM; invitat: Arhim. Iov (Cristea) Seri duhovnicești la biserica USM; invitat: Arhim. Iov (Cristea)

Spune-ţi părerea

Publică comentariul

free counters
© 8779 Tineretul Ortodox. All rights reserved.
Proudly designed by Theme Junkie. | Локализация темы wordpress