Ești viu deci luptă (Despre sinucidere)

Zilele acestea urmăream un reportaj despre o tânără care s-a sinucis. Nu ştiu ce m-a înfricoşat mai mult – faptul că astfel de ştiri apar tot mai des la televizor sau că tinerii noștri nu-şi  pot găsi rostul în viață. Mulţi afirmă că motivele acestui dezastru ar fi: lipsa banilor, probleme de familie, pierderea serviciului, neînţelegerea cu cei din jur.  Am uitat de răbdare, de iertare, de Dumnezeu. Nu mai ştim să credem sau să sperăm. Faptul că alegi să te retragi din viaţă fără a lupta, nu te salvează de  chinurile veşnice.

Iuda s-a spânzurat după ce l-a vândut pe Iisus. Deci,  fiecare sinucigaş îl vinde în sufletul său pe Hristos, pentru că El a murit spre salvarea şi mântuirea noastră.  O statistică efectuată în luna februarie anul curent, demonstrează că fiecare om s-a gândit măcar o dată în viaţă  la posibilitatea de a se sinucide.

Recunoaștem,  că  noi, tinerii, suntem vulnerabili, ne lăsăm pradă disperării ușor. De exemplu, copilițele de 12 ani, ce se cred deja nefericite în dragoste.  Viața înseamnă mai mult decât naștere, respirație și nevoi biologice. Faptul că Dumnezeu ți-a dat șansa să trăiești,  deja e un dar divin.  E mult mai ușor să te lași înfrânt și să pleci, decât să rămâi și să înfrunți furtuna.

Îmi aduc aminte de Radu, colegul meu de la liceu. Într-o dimineață a venit la ore cu încheietura mâinii stângi bandajate. La recreație, în timpul unei discuții,  mi-a povestit că a încercat să-și pună capăt zilelor. Însă în ultima clipă s-a oprit.

”În acel moment m-am gândit la mama. Mi-am amintit de toate greutățile prin care aceasta a trecut doar ca să mă crească, și am lăsat briciul jos. Lucrul care m-a durut cel mai mult era că mămica a luptat mereu. Nu s-a dat bătută niciodată.”

Însă la ce s-au gândit cei care au făcut deja acest pas?  Unde au fost mamele, copiii, prietenii lor?

Când i-a creat pe Adam și Eva, Dumnezeu le-a spus: ”Trăiți și vă înmulțiți!” Cine ești tu, chip de lut ca să încalci cuvântul Tătălui Ceresc?  El ne dă viaţa şi tot El ne-o ia atunci când crede de cuviință. Chiar dacă uneori suferinţa, mizeriile, durerile, bolile devin insuportabile…  păcatul deznădejdii e unul strigător la cer. “Cine pierde nădejdea în mila lui Dumnezeu, zice Fericitul Augustin, îl necinsteşte la fel cu cel ce se îndoieşte de existenţa Lui”. Acesta este păcatul împotriva Duhului Sfânt despre care Hristos a spus că nu se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel viitor (Matei 12, 32).

Biserica Ortodoxă nu poate săvârşi slujba înmormântării pentru sinucigaşi, cu excepţia celor bolnavi psihic. Pentru că la înmormântare  ne rugăm pentru „robul lui Dumnezeu adormit în dreapta credinţă şi în nădejdea învierii”, iar cel ce și-a curmat zilele, a devenind rob al deznădejdii, care nu moare în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. El e sortit Gheenei.

În urma unui studiu, psihologul Victor Frankl, a constatat că cifra încercărilor de sinucidere, este de 15 ori mai mare decât cele care s-au terminat cu moartea. Într-una din universitățile statului Idaho (SUA), la o consultare a studenților care au încercat să-și pună capăt zilelor, s-a constatat că 85% nu aveau nici un scop in viață.

Un alt motiv pe care l-a accentuat psihologul e singurătatea  interioară, furia, frica, neîncrederea.  Biserica e refugiul celor deznădăjduiți. Doar  aici sufletul își poate găsi liniștea – nu în muzică depresivă,  alcool sau droguri.  Duhovnicul trebuie să devină prietenul, psihologul, tatăl, învățătorul fiecărui tânăr.

Starețul Paisie Aghioritul spunea ca oamenii “suferă pentru că nu înțeleg sensul vieții. Atunci când acest sens este înțeles, toate lucrurile se îndreaptă”. Starețul îndemna părinții să-i ajute pe copii să ințeleagă ce este binele, pentru că el este “sensul cel mai adânc al vieții”. De fapt ”binele” înseamnă credința în Cel de Sus și speranța în mila Lui.

Dacă copilul crește în credință și rugăciune, dacă părinții duc o viață cu frică de Dumnezeu, atunci acesta nu se va gândi să întocmească asemenea păcat. De asta sunt necesare lecțiile de religie în școli – dacă tânărul nu a primit o educație creștină de la părinți, atunci să o primească de la profesori. Astfel numărul de sinucideri în rândul adolescenților va scădea considerabil.

Părintele Timothei Kilifis, în cartea ”Tinereţe curată, tinereţe frumoasă”, spune: ” Tinerii sunt construiţi pentru eroism, nu pentru autodistrugere şi sinucidere. Tânărul normal luptă până la capăt şi, fără îndoială, el va triumfa. Marile greutăţi şi furtuni arată cine sunt marii oameni.”

Elena Briciuc, Asociația Studenților Creștini Ortodocși din Republica Moldova

 

 

 

You can leave a response, or trackback from your own site.

Lăsaţi un comentariu

free counters