Pentru că înțelegem că noi ne naștem, dar nu murim, ar fi firesc să ne simțim tineri pe tot parcursul vieții pământești. Mi-a plăcut expresia pe care am auzit-o chiar astăzi: ”Creștinul se naște muritor și moare nemuritor”.
Dar această certitudine a veșniciei încă din această viață, în care pregustăm cele eterne, ne-o dă doar legătura cu Dumnezeu.
Tentația de a căuta în existența noastră multe și mărunte n-ar trebui să ne abată de întâlnirea cu Dumnezeu și de la râvnirea veșniciei cu El.
Toamna din acest an e una deosebită și în aspect spiritual.
Pe de o parte, observ multă lume împrăștiată și abătută în aspect duhovnicesc, neștiind încotro s-o apuce (firesc într-o perioadă în care se zdruncină cei mai siguri pilon ai vieții – credința, nădejdea și dragostea). Pe de altă parte, zilnic se apropie după ajutor duhovnicesc câte 2-3 persoane necunoscute, fie pentru a-și vărsa amarul în biserică, fie pentru a dobândi liniște, încredere și ajutor de la Dumnezeu.
Și seară de seară, analizând tot ce s-a întâmplat pe parcursul zilei, ajung la aceeași concluzie: nu putem face nimic, fără să ne înșelăm, dacă nu-l avem pe Dumnezeu cu noi. Obișnuința de a pune un „Doamne ajută!” după fiecare dorință sau aspirație și un „Mulțumesc, Doamne!” după fiecare realizare ne reamintește că toate își au izvorul în harul divin. Astfel, ne menținem mereu ancorați în credință, cu inima plină de recunoștință și nădejde.
Am tresărit azi, când un creștin de vârsta tatălui meu, mi-a spus o frază pe care mi-a adresat-o acum vreo 15 ani: ”Părinte! Ești obraznic de tânăr! Așa să rămâi!”.
Mi-am dat seama cât de importantă e pentru om tinerețea, dar nu atât cea de ani, cât, mai ales, cea de spirit, de acțiune spre bine, de vlagă duhovnicească.
Doar răul, deci păcatul, ne îmbătrânește și ne schimonosește!
Păstrați tinerețea!
Preot Octavian Moșin
