De la o vreme încoace o mare parte dintre copiii şi tinerii noştri serbează pe 31 octombrie Halloween-ul (acesta fiind al doilea import din occident în materie de sărbatori, după Valentine’s Day).
Mulţi consideră că sărbătoarea Haloween-ului (All Hallow’s Eve) este doar seară (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfinţilor (All Saint’s Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie. Se consideră, deci, că este sărbătoare creştină chiar dacă e importată, după toate probabilităţile de la vechile popoare păgâne. Greu însă de convins un om cu trăire creştină că această sărbătoare ar avea duh creştinesc. Oricât de inofensivă ar părea la prima vedere o astfel de manifestare şi oricât de multă bucurie ar aduce copiilor, fapt pentru care mulţi părinţi sunt confuzi, conţinutul acestei sărbători ne duce în lumea întunericului, nu în împărăţia luminii…
Haloween-ul este o sărbatoare 100% păgână, ocultă şi absolut străină de învăţătura creştină, este “ziua când morţii, fantasmele părăsesc mormintele…”. Este cea mai mare sărbătoare a slujitorilor satanei: vrăjitori, spiritişti sau satanişti. Americanii au dezvoltat o adevarată industrie legată de această sărbătoare. Se achiziţionează cu această ocazie accesorii macabre: măşti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leproşi, schelete şi nelipsiţii dovleci, ajungându-se până la vânzări de o jumătate de miliard de dolari anual. Vânzările filmelor horror cresc în această perioadă, promotorii filmelor de groază speculând şi ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploatează la maxim setea de senzaţii tari, dovedind nepăsare faţă de psihicul omului, căruia nu-i oferă nimic altceva decât senzaţii de deznădejde şi teamă.
Statele Unite fac cu ocazia Halloween-ului pregătiri mai mari decât de Crăciun sau Paşte. Copii şi tinerii se costumează în stil horror, se amuză prin sperieturi şi merg (colindă) din casă în casă pentru a primi prăjituri. Tinerii, mai curajosi, merg în cimitire în miez de noapte şi se distreaza făcând spiritism. S-a constatat ca în noaptea Halloween-ului se săvârşesc foarte multe crime în Statele Unite.
“Aş vrea să omor pe cineva de Halloween…”
În cunoscutul documentar TV Invazia păgână se spunea că la întrebarea “Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o şcoală au răspuns zâmbind : “Aş vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul sărbatorii ! Ar putea zice cineva:,, noi n-am ajuns până aici…’’, dar dacă nu ne responsabilizăm vom ajunge.
Dacă nu vom fi cu luare-aminte, copii şi tinerii noştri îşi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism şi violenţă
Ca şi în anii precedenţi şi în acest an (2011 nota redacţiei), la noi s-a promovat această sărbătoare: multe instituţii şcolare şi extraşcolare pentru copii şi tineret speculând momentul. Este foarte clar, că dacă nu vom fi cu luare-aminte, copii şi tinerii noştri îşi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism şi violenţă (îi ajută în acest sens desenele animate cu monştri, jocurile agresive pe calculator, filmele horror şi cărţile pentru copii şi adolescenţi, deja clasice, din seria Harry Potter, etc.).
Halloween – ,,sărbătoare’’ venită din occident, care, sub masca divertismentului, nu este altceva decât o veritabilă invocare a demonicului.
Este evident că Republica Moldova alături de România sa aliniat curentului general impus de cultura şi civilizaţia occidentală, importând forţat şi artificial, exclusiv comercial, această ,,sărbătoare’’, încât ni se par astăzi din ce în ce mai fireşti defilările de oameni deghizaţi cât mai hidos care împânzesc străzile şi umplu localurile, atârnarea în vitrinele magazinelor, în parcuri, ba chiar în casele oamenilor, a simbolurilor mai mult sau mai puţin demonice, în timp ce televiziunea, ziarele şi internetul abundă de reclame specifice evenimentului.
Este un paradox cum, în cadrul sistemului de învăţământ, ne plângem din ce în ce mai des de creşterea gradului de agresivitate şi violenţă al copiilor, cât şi de amplificarea lipsei de receptivitate a lor la cunoştinţele ce încearcă profesorii să le împărtăşească în cadrul orelor de curs, şi drept urmare se ţin simpozioane şi se organizează concursuri pe tema ,,nonviolenţei’’; iar în paralel cu aceasta, stimulăm indirect tocmai această agresivitate prin direcţionarea greşită a creativităţii copiilor cu urmări greu de anticipat şi poate chiar iremediabile în viitor.
Halloween-ul promovează sub masca divertismentului cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului
Halloween-ul promovează sub masca divertismentului cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea instituţiilor de învăţământ, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea spirituală şi morală a elevilor prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei ,,sărbători’’, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei, în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.
Copilul încă nu face bine distincţia între real şi imaginar încât degeaba scriu producătorii de costume tip ,,Superman’’ pe etichete: ,,cu acest costum nu se poate zbura’’, că tot se găseşte câte un ,,năzdrăvan’’ care, influenţat şi extaziat de prestanţa eroului din film, încearcă să-l imite, sfârşind tragic într-o cădere în gol.
Care este pragul psihologic la care un copil deghizat în ,,vampir’’ şi care strigă în glumă: ,,vreau sânge…mi-e sete de sânge…’’ să şi intre în pielea personajului şi doar aşa, ,,în joacă’’, să vrea să vadă cum e când chiar curge sânge?
Creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului este o evidenţă
Statisticile efectuate însă în ţările unde ,,sărbătorirea’’ Halloween-ului este în vogă de mulţi ani arată că procentul de accidente e mult mai mare şi nu sunt doar cazuri izolate situaţiile când de la o joacă se poate ajunge la o mare dramă. În U.S.A., ţara unde această ,,sărbătoare’’ pervertită a atins apogeul maleficului, creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului este o evidenţă, acest moment al anului remarcându-se prin numărul cel mai mare de acţiuni violente, fapte penale, ,,glume’’ proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numărul cel mai mare de beţivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii.
Anul trecut, făcând câteva vizite prin mai multe şcoli din Chişinău (situaţia fiind asemănătoare la nivel de republică) la panourile principale ,,tronau’’ fotografiile jalnice ale măscăririi copiilor noştri în monştri, piraţi, vampiri, strigoi, schelete etc. Aceasta să fie creativitatea ce să o dorim cultivată la copii: capete tăiate, trupuri spânzurate, case bântuite? Şi panourile au păstrat aceste mărturii aproape două luni până când au fost înlocuite cu imagini şi texte specifice Crăciunului.
Nu e suficient că observăm abrutizarea sensibilităţii, a delicateţei, a purităţii sufleteşti specifice copilăriei prin suprasaturarea cu subiecte de violenţă şi erotism pe care mass-media, internetul, jocurile pe calculator şi industria cinematografică o aduc asupra copiilor?
De cele mai multe ori din lipsă de timp, sau chiar din ignoranţă, părinţii nu se preocupă să îşi ferească copii de o asemenea sistematică otrăvire şi măcar nădejde aveam ca în cadrul sistemului educaţional de învăţământ să li se dea copiilor repere bune. Îi trimitem la şcoală cu nădejdea ca măcar şcoala să facă oameni din ei, iar şcoala… îi învaţă să fie…vampiri, vârcolaci, demoni, monştri…aşa…,,în joacă’’, pentru ,,cultivarea creativităţii’’…
Biserica, adica noi, mădularele ei vii, nu trebuie să luăm parte la această sărbătoare oribilă şi demonică.
Este dureros modul în care ajunge să reactioneze omul în faţa acestei zile. Nu participă la biserică în ziua pomenirii celor adormiţi, dar este nelipsit de la petrecerile de Halloween. Evita să rostească o rugăciune pentru cei trecuţi la cele veşnice, dar depune tot efortul în a-şi decora casa şi a se îmbrăca dupa cum o cer obiceiurile necreştine din această zi.
Este adevarat că Biserica îi numeşte pe cei trecuţi în viaţa de dincolo “adormiţi”, termen care are înţelesul de stare din care te poţi trezi. Dar ea nu vorbeşte despre cei trecuţi dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă, ca având rolul de a ne face rău. Iar pomenirea acestora nu se face o singură dată pe an şi nu din frică, ci din dragoste faţă de ei.
În ziua în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie, preotul scoate miride (părticele) din prescură, pentru vii şi morţi. Ele sunt aşezate pe Sfântul Disc, alături de Agneţ – partea din prescură care reprezinta pe Hristos, ca dragostea Lui să se reverse şi asupra lor. Precizăm că în cadrul Sfintei Liturghii, Agneţul se preface în Trupul şi Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniţi), participă la sfinţenie prin prezenţa lor alături de Trupul lui Hristos de pe Sfântul Disc. Ei nu devin pentru creştini surse de inspiraţie pentru o costumaţie care să poarte de cele mai multe ori amprenta fantomaticului.
Aşadar decât să alergăm să ne îmbrăcăm întreaga familie în fantome şi vampiri, mai bine să învăţăm că scopul vieţii noastre este dobândirea asemănării cu Hristos. Reţineţi că învierea nu este opţională. Să ne întărească Dumnezeu să nu săvârşim cele rele, căci scris este “şi vor ieşi cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii”.
Un articol semnat de Magdalena Munteanu.
(în acest material au fost folosite următoarele surse:
http://ro.wikipedia.org/ , www.crestinortodox.ro şi www.scoalabrancoveneasca.ro
