În prima zi de facultate, un lector mi-a spus: ”Noi, jurnaliștii, trebuie să le dăm oamenilor senzaționalul! Știrile despre câinii care mușcă oameni nu mai șochează pe nimeni. Dați-i cititorului oameni care mușcă câini!”
Practic cu astfel de știri unele posturi de televiziune hrănesc zi de zi telespectatorul.
Faptul că mass-media accentuează ”găurile negre” ale societății, doar pipărează gustul spectatorului, dornic de senzațional și exclusivitate.
În ultimii ani, Biserica devine unul din subiectele de vârf ale jurnalelor de știri. Trebuie să menționăm că capul Bisericii e însuși Hristos, iar El nu ar trebui să apară la știri sau să fie discutat în unele emisiuni de dezbateri.
Dacă totuși, există o necesitate de mediatizare, atunci ar trebui să o facă doar oamenii competenți – preoți, teologi. Nu jurnaliști de ultimă oră, atei sau cetățeni iritanți și subiectivi.
Biserica înseamnă mai mult decât slujbe divine, icoane, lumânări și enoriași. Ea e acel refugiu sacru în care creștinii ortodocși își găsesc liniștea sufletească, iar preoții sunt slujitorii ei. Faptul că unii jurnaliști se specializează în ”aruncatul cu pietre în preoți” dezbină valorile în care oamenii cred.
Jurnalistul George Damian, în articolul său ”Biserica și mass-media” subliniază: ”Preoţii chemaţi la emisiuni televizate de tot felul de tinerei cu trei tuleie sunt, de fapt, chemaţi la execuţii publice. Regia este făcută de aşa manieră, încât preoţii să vorbească puţin, să nu apuce să spună mai nimic sau sunt intimidaţi, subiectul discuţiei este schimbat de trei-patru ori în zece minute. Dacă aş fi preot, nu aş da curs nici unei invitaţii la vreo dezbatere televizată, pur şi simplu ar fi o pierdere de vreme. Biserica nu este o agenţie modernă de PR, chiar nu are nevoie să îşi adapteze mesajul la noile vremuri.” Biserica se descurcă bine și singură de câteva mii de ani.
Zi de zi, omul e supus unei explozii de informații. Astfel mass-media impune valori și comportamente. Să nu uităm că e o putere condusă de cineva. Atâta timp cât acest ”cineva” e un creștin cu frică de Dumnezeu, mass-media nu va putea deveni un izvor de idei false și nonvalori.
Din păcate, unele canale mediatice ne demonstrează contrariul.
Concurența între posturile de televiziune duce la difuzarea ”știrilor-gunoi”- în care uneori e implicată și Biserica, iar telespectatorul consumă acest gunoi, totodată construindu-și păreri și puncte de vedere.
Televiziunea devine nocivă doar atunci când îl îndepărtează pe om de Dumnezeu. Iar atâta timp cât printre victimele ei se numără copiii, situația devine deplorabilă. Omul lipsit de credință e un rezultatul al mass-mediei care promovează valori false și idei defăimătoare.
Omul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu, nu să-l difuzeze ca subiect la știri.
Elena Briciuc, ASCO
