Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpăram mai mult, dar ne bucuram mai puţin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici; avem mai multe accesorii, dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii, dar mai puțină minte, mai multe cunoştinţe, dar mai puțină judecată; mai mulţi experţi și totuşi mai multe probleme, mai multă medicina, dar mai puțina sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor și ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am învăţat cum sa ne câştigam existența, dar nu cum să ne facem o viață.
Am adăugat ani vieţii și nu viață anilor. Am ajuns până la lună și înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin. Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu și pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curăţat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu și prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult, dar învăţam mai puţin. Plănuim mai multe, dar realizam mai puţine. Am învăţat sa ne grăbim, dar nu și să aşteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa deţină mai multe informaţii, sa producă mai multe còpii ca niciodată, dar comunicam din ce în ce mai puţin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor și digestiei încete; oamenilor mari și caracterelor meschine; profiturilor rapide și relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorţuri, case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iţi induc orice stare de la bucurie la linişte și la moarte. Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce aceasta scrisoare și în care poţi decide fie sa împartăşeşti acest punct de vedere, fie să ştergi acest mesaj.
Aminteşte-ți să-ți petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Aminteşte-ți să spui o vorba bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va crește curând și va pleca de lângă tine. Aminteşte-ți să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că aceasta este singura comoara pe care o poţi oferi cu inima și nu te costă nimic.
Aminteşte-ți să spui “TE IUBESC” partenerului și persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales sa o spui din inima. O sărutare și o îmbrăţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteşte-ți să-i ţii pe cei dragi de mână și să preţuieşti acel moment pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine.
Fă-ți timp să iubeşti, fă-ți timp să vorbeşti, fă-ți timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va mulţumesc ca existaţi!
