Părinte, cum poate cineva să se apropie de tinerii care au apucat-o pe un drum greşit?
Cu dragoste. Dacă există dragoste adevărată, nobilă, îndată tinerii sunt vestiţi lăuntric şi sunt dezarmaţi.
Vin la colibă tot felul de tineri cu diferite probleme. Îi întâmpin, le dau o trataţie, le vorbesc şi, peste puţin timp, devenim prieteni. Îşi deschid inimile şi primesc dragostea mea. Unii, sărmanii de ei, sunt atât de lipsiţi! Însetează după dragoste. Se vede îndată că n-au simţit dragoste nici de la mama, nici de la tatăl lor. Nu se mai satură…
Dacă îi compătimeşti, dacă-i iubeşti, ei îşi uită problemele. Uită chiar şi de droguri. Se depărtează bolile, îşi lasă neorânduielile, şi vin după aceea ca închinători evlavioşi în Sfântul Munte. Pentru că într-un anumit fel simt dragostea lui Dumnezeu. Şi văd că au o nobleţe ce îţi mişcă inima.
Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti. Volumul I. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 270-271
