Cum să scape tinerii de complexele de inferioritate fizică? În general tinerii care nu sunt frumoşi suferă destul de mult, le vin până şi gânduri de sinucidere. Cum să faci să te poţi accepta pe tine însuţi aşa cum eşti?
Cândva, un tânăr dintr-un A.S.C.O.R. era foarte complexat: i s e părea că e urât. Apoi şi-a lăsat barbă şi i s-a părut că era mai frumos. Înainte se lupta să „compenseze” cu ceva acest aspect: cum să fie el mereu primul: cel mai deştept, cel mai grozav. Zicea că până şi pe stradă mergea mereu repede şi urmărea să fie înaintea celorlalţi. Atunci am vorbit cu el, ne-am rugat împreună şi am zis aşa: „Eu te văd frumos şi nu sunt oarbă”. ”Da, dar ceilalţi toţi îmi spun că sunt urât, şi mama şi tata şi fetele şi eu mă uit în oglindă şi mă văd urât! Eu cred că dumneavoastră nu vedeţi bine!”
I-am zis: „Hai să pornim de la idee că ei nu văd bine şi tu nu vezi bine, iar eu văd bine. Zi aşa: Doamne, Iisuse Hristoase, dacă Tu m-ai făcut aşa, Tu te-ai gândit la ceva şi ştii cum sunt. Şi tu îmi făgăduieşti mie, aşa cum sunt, Bucuria Ta. Înseamnă că se poate, că bucuria nu depinde de forma nasului meu…! Şi eu ce vreau, de fapt? Să fiu frumos, sau să fiu bucuros? Şi vei afla că soluţia nu este nu ştiu ce operaţie estetică, ci Duhul Sfânt, Care atunci când va străluci printr-un nas borcănat o să-l facă de toată frumuseţea! Pentru că urâţenia este sufletească. Invidia că nu-s frumos ca ceilalţi mă face şi mai urât.”
Atunci, el a învăţat să se accepte aşa cum este, L-a chemat pe Mântuitorul să-l facă să-şi vadă frumuseţea care era numai a lui. După o vreme vin plin de bucurie la mine şi-mi spune: „Ai avut dreptate. Cred că-s frumos. Cea mai frumoasă fată de la A.S.E. mă place. Şi această fată, soţia lui de acum şi mama celor doi copilaşi ai lor, a zis: „Bărbatul meu e cel mai frumos”. Eu chiar am întrebat-o: „Tu chiar crezi? Nu vezi că-i cam urâţel?” Zice: „Nu e! Aşa mi l-a făcut Dumnezeu ca să nu mi-l fure alte fete! E frumos cu adevărat!”
Frumuseţea nu ţine de circumstanţe exterioare. Timiditatea şi complexele ne vin din neacceptarea de sine, din faptul că vrem să fim după tipare exterioare. Noi suntem un vas în care Dumnezeu vrea să pună Sfinţenia Lui. Sfinţenia lui Dumnezeu încape în aceste vase de lut. Cheamă-L pe Dumnezeu, lucrează Poruncile, umple-te de har şi vei fi desăvârşit! Cere-i lui Dumnezeu să-ţi vindece complexele şi, mai ales, roagă-te şi lasă-te de tot ce-ai făcut rău ca să-ţi compensezi complexele. Când suntem nefericiţi, nu vrem să suferim. Când suntem urâţi, nu vrem să suferim şi ne apucăm să facem rost de „compensaţii” care devin tot atâtea dependenţe: reverii de tipul telenovelelor, plăceri ilicite pe întuneric, prăjituri, alcool, ţigări…
Lepădaţi acestea! Spovediţi-vă, vindecaţi-vă, şi Domnul ne dă bucuria pe care n-o ia nimeni de la noi şi sfinţenia pe care numai El poate să ne-o dea. Învaţă această mare taină: nu te uita în oglindă ca să vezi dacă eşti frumos sau nu, ci în icoana Mântuitorului. Chipul tău este Mântuitorul biruitor, înviat. Oglindeşte-te acolo până când se va imprima mai adânc Chipul Lui în tine şi până când vei semăna cu El.
Vin zile în care oamenii care au stat mult în faţa icoanei Mântuitorului ajung să spună celor din faţa lor: „Atunci când vii tu, parcă a intrat Hristos”, când vine părintele cutare parcă a venit Dumnezeu. Chiar a venit! Pentru că părintele cutare în rugăciunile lui a lucrat la împlinirea icoanei lui Hristos care e vie în el. Când, ca fată, ca femeie stai mult în faţă icoanei Maicii Domnului, nu mult ca timp, să-i spui: „Maica Domnului, vreau să fiu şi eu ca tine!” Uitaţi-vă la icoanele Maicii Domnului: multe, la prima vedere, par urâte dar după ce te rogi în faţa lor, le vezi frumuseţea, care e frumuseţea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu dăruită celui care şi-a curăţit privirea pentru a vedea.
Frumuseţea e ascunsă, nu-i comercială. Această frumuseţe e frumuseţea cu care intrăm în rai; pe aceea să o căutăm. Deci, dacă nu eşti frumos ca în reclama aceea, bucură-te că frumuseţea ta e o frumuseţe care duce la rai şi nu la o vânzare de produse care ne dau plăcere.
Extras din Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul bucuriei –Cum dobândim bucuria deplină ce nimeni n-o va lua de la noi, Editura Agaton, Făgăraş, 2007, p.57-58
