Multă vreme mă tot frământam, gândindu-mă cum să ajutăm tânăra generație, care e diferită de tinerii de acum 20-30 de ani. Recunosc că, pe alocuri, pentru că nu puteam să identific o soluție în această privință, devenisem sceptic și descurajat.
Totuși, vara aceasta, prin mila lui Dumnezeu, am avut o revelație. Am observat, lucrând cu câțiva tineri, că, odată scoși din mediul online, aceștia revin la normalitatea de odinioară, cea în care au crescut părinții și, poate, bunicii lor…
Privați de gadgeturi, participanții, cu mic cu mare, au revenit la șotii, la sport, la jocurile de altădată, manifestând interes pentru tot ce ne plăcea nouă să facem când eram de vârsta lor.
Și mi-am dat seama că vremurile se schimbă, dar oamenii, dacă ne referim la aspirații, la visuri, la trăiri, rămân aceiași.
Doar că cineva ne fură timpul real, ne încurcă să creștem și să progresăm, să ne lărgim orizonturile și să dobândim adevăratele culmi ale desăvârșirii.
Aud zilele trecute cum o femeie îi spune surorii ei: „Ce bine că activitatea ta nu implică lucrul la calculator!”. Era clar, din felul în care a spus-o, că ajunsese la concluzia că, legat de telefon și de alte tehnologii, nu poți trăi firescul, nu poți fi cu adevărat liber.
Așadar, unii înțeleg ce se întâmplă și își schimbă atitudinea față de timp. Dar aceștia sunt foarte puțini.
Iar a fi printre puțini, trăind după adevăr, necesită curaj. Să fii ca majoritatea e mult mai simplu.
Să alegem viața adevărată, să ne rupem la maximum posibil de tot ce pune strâmbe creșterii și formării noastre, studiilor, dar și vieții de zi cu zi.
Haideți să încercăm! Foarte repede veți simți alt gust pentru viață!
Preot Octavian Moșin
