Cu brio sau nu prea, suntem în perioada culesului roadelor la tineri, adică își văd notele examenelor și indiferent că au absolvit clasa a 9-a sau 12-a îi frământă doar un gând: CE FAC MAI DEPARTE?
Cunosc acest lucru din conversațiile cu tinerii și am observat reținerea pe care o au atunci când trebuie să facă alegerea: liceu, colegiu, facultate, sau… munca peste hotare. Tinerii nu sânt încrezuți în sine și din aceste considerente așteaptă sau caută un sfat, îndemn sau sprijin în a-și alege viitorul, chiar dacă expres în mintea lor sânt mai multe vise. Dacă perioada anilor 1990-2000 tinerii erau inspirați de filmele occidentale spre o viață mai bună, în oraș, lucru de birou cu o predestinație de avocatură sau contabilitate, vedem că unii sau trezit din visurile lor și acum muncesc din greu în străinătate.
Neîncrederea în sine în alegerea viitoarei instituții de învățământ, vine de la incompetența de care unii tineri dau dovadă, adică mediile mici la absolvire, dar cel mai complicat că pe parcursul anilor nu și-au găsit VOCAȚIA – Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune.
Nu te poți plânge că nu știi care este vocația ta fără să o cauți sau să o simți, pentru simplu motiv că dacă nu o cauți, ea nu există, pentru tine tinere!
Eu aș menționa că vocația ești tu! Fiindcă tu ești totalitatea lucrurilor pe care le faci și care te reprezintă în momentul interacțiunii cu cineva sau ceva și rezultatele pe care le obții, persoana care vei deveni în viitor continuând să faci ceea ce faci acum cu predispoziție și amplificând domeniul de activitate. Fiecare persoană care spune „nu știu care îmi este vocația” – spune de fapt „nu știu cine sânt eu”.
Este mult mai ușor să descoperi cine ești tu, ce ți se dă ție mai ușor a face, ceea ce ușor dezvolți fără a depune mult efort, găsindu-ți chemarea ta acum pentru viitorul tău, decât să cauți un job, care ar fi bine plătit, dar nu este al tău.
Toți care la moment ne-am realizat într-un domeniu oarecare am avut și momentul gândirii ce să alegem? Spre ce să tindem? Oare care este vocația mea? Nu pot spune că ceea ce fac eu la moment este vocația mea în totalitate, dar din mica mea experiență aș vrea să menționez că activitatea de zi cu zi și lucrarea noastră făcută din dragoste este un început al vocației noastre și cel mai important în a ne regăsi pe noi înșine. Pentru a ne regăsi vocația este nevoie de rugăciune înălțată la Dumnezeu iar El este cel ce ne va ajuta și ne va da cugetul de a ne îndrepta pe drumul cel mai aproape de sufletul nostru.
Tinerilor!!! Nu nădăjduiți doar în notele mari, în pregătirea și experiența voastră, în abilitățile de care dați dovadă, de buzunarul gros a părinților sau cumătrismul din sistem, – ci ar fi bine să mai punem nădejdea și în Dumnezeu.
Acum a venit și este momentul să mai frecventăm casa lui Dumnezeu, care este Biserica, să postim căci ne aflăm în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și să ne unim cu Hristos prin Taina Împărtășaniei, căci spune Hristos: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, şarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El”! Luca 11, 9-13.
Pr. Vadim Corostinschi
sursa vadimcorostinschi.info
