Ne-a zguduit știrea despre vandalizarea unei răstigniri într-o zonă de agrement a capitalei. Tocmai după serbarea Înălțării Sfintei Cruci am asistat la un act de profanare a celui mai venerat semn de către majoritatea credincioșilor din republică.
Chiar dacă ne-am obișnuit cu neoprotestanții care ne bat la ușă și ne acostează la orice colț de stradă, care necinstesc și adesea iau în derâdere Sfânta Cruce, nu s-a ajuns la distrugerea celor sfinte pentru ortodocși.
Probabil, acesta este un prim semnal că lucrurile nu evoluează în direcția pe care o visează societatea contemporană. Mulți nu înțeleg că libertatea înseamnă altceva decât a face ce vrei, pentru că astfel riști să devii robul unor patimi și fărădelegi. Cu adevărat este LIBER cel care fuge de păcat și urmează virtutea.
Nu întâmplător se afirmă că acolo unde sfârșește legea începe tirania. Scoțându-l pe Dumnezeu din viața și preocupările noastre, alegând alte valori decât cele divine, acceptând deșeurile altor culturi și civilizații, ne alegem cu ceea ce vedem la etapa actuală.
Până în prezent eram martori la acte de fărădelege între frați și surori, părinți și copii, între rude, prieteni și apropiați, precum și față de cele bune și sănătoase din jur, iar acum se merge mai departe – contra celor sacre. Însă atunci când omul nu mai are nimic sfânt în suflet, credem că a ajuns la limita degradării.
Toate problemele pornesc de acasă. Copiii sunt crescuți cu desenele animate, care încearcă să educe niște monștri. Am o nepoțică care la șapte anișori nu mai ține în brațe nici o păpușă, ci adună o colecție de dinozauri. Nu-mi închipui cum va putea crește un copil dacă nu încearcă să aibă grijă de o păpușă, pasăre sau altă vietate.
Atunci când părinții sunt îndemnați să pledeze pentru religia din școală, unii stau la dubii, alții se pronunță categoric contra. Cineva ne-a reproșat în felul următor: „Îl voi învăța eu credința, dar nu popii sau altcineva de la școală”. Ar fi bine dacă cel care vine cu astfel de afirmații ar ști să educe și să-i cultive niște valori duhovnicești odraslei sale.
Adesea pe copii îi educă strada, dar și mai rău – Internetul, care a ajuns un dumnezeu pentru omul contemporan, fără de care omul nu-și închipuie viața. La sigur, în rețeaua Internet găsești multe lucruri bune, dar și nu puține rele. Problema este în a-l învăța pe copil să se folosească, cum să navigheze prin Internet. E bună comunicarea virtuală, dar trebuie să ne învățăm a comunica și pe viu. Ceea ce descoperă și studiază unii tineri de-a dreptul te îngrozește. Tot felul de mistică bolnăvicioasă, practici oculte și multe alte strășnicii care sunt la îndemâna oricui este conectat la Internet.
Dragii noștri, acestea sunt doar câteva din sutele de motive că o bună parte a societății crește fără valori și sfințenii. Astfel, suntem îngrijorați de ceea ce se întâmplă în jur. Nu ne rămâne decât să ne rugăm ca toți cei antrenați în procesul educării să fie luminați și înțelepțiți, iar celor care sălășluiesc în întuneric și sunt înrăiți pe credință le zicem: Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!
Material publicat în Altarul Credinței, Anul XI, Nr. 18, 6 octobmrie 2011. Rubrica DE LA SUFLET LA SUFLET susținută de Preotul Octavian Moșin.
