Asociaţia Creştinilor Ortodocşi din Moldova (ASCO) este una din primele organizaţii ortodoxe de tineret din republica noastră şi una din puţinele, care, în pofida greutăţilor, continuă să activeze încercînd să cîştige teren într-un tărîm colonizat de activiştii cîtorva zeci de secte şi grupări religioase.
ASCO întruneşte studenţi de la diferite instituţii de învăţămînt care au ambiţia de a promova în societatea noastră secularizată valorile şi învăţătura ortodoxă. Asociaţia este totodată şi un loc de întîlniri pentru tinerii creştini ortodocşi. Membrii acesteia o numesc mai în serios, mai în glumă «agenţie matrimonială ortodoxă», pentru că în ultimii ani cel puţin vre-o 20 de tineri şi-au găsit a doua jumătate participînd la activităţile asociaţiei.
«Biserica este locul ideal unde se pot întîlni doi tineri care cred în Dumnezeu» spun cei de la ASCO şi trebuie să le dăm dreptate.
Ne-am întîlnit cu preşedintele ASCO, Octavian Moşin, ca să discutăm despre preocupările şi problemele actuale ale tinerilor ortodocşi.
– Părinte, cui aparţine iniţiativa organizării ASCO şi care sînt obiectivele ei principale?
– Eram student la Academia Teologică cînd a apărut ideea de a înfiinţa o organizaţie a studenţilor creştini-ortodocşi. S-au găsit cîţiva tineri mai energici, care au fost susţinuţi de către ierarhii şi preoţii bisericii noastre. În 1997 a fost înfiinţat ASCO, dar, o dată cu absolvire facultăţii s-a destrămat echipa şi, după cîţiva ani, în 2002, am fost nevoiţi s-o luăm iarăşi de la zero.
Actualmente, „cu binecuvîntarea” colegilor mei, sînt preşedinte ASCO. ÎPS Vladimir a binecuvîntat activitatea organizaţiei noastre, considerînd că lucrul cu tineretul trebuie să fie o prioritate a Bisericii Ortodoxe. Ţin să accentuez că trăim timpuri grele, cînd cei mai mulţi tineri sînt departe de cele sfinte, pentru că n-au fost crescuţi în duhul creştinismului.
De fapt, principala noastră problemă nu este încreştinarea, ci îmbisericirea tinerilor – o misiune mult mai dificilă. Acesta este scopul principal al ASCO. Avem un program săptămînal de acţiuni care include pelerinaje la locurile sfinte, ore de catehizare, lecţii gratuite de engleză, franceză, germană. Activăm şi în domeniul asistenţei sociale, voluntarii noştri ajută circa 26 de bătrîni. De asemenea, avem în grija noastră şi cîţiva copii de la gimnaziul internat nr. 1. În primăvară am desfăşurat mai multe acţiuni de caritate la acest gimnaziu. Vrem cu timpul să-i apropiem pe copilaşi tot mai mult de noi, să le mîngîiem sufleteşte atît cît vom putea şi să le cultivăm dragostea pentru biserica strămoşească.
O altă direcţie a activităţii noastre ţine de valorificarea şi promovarea cîntările bisericeşti şi catehizarea tinerilor. Se ştie că lipsa cunoştinţelor teologice îi face pe tineri extrem de vulnerabili în confruntarea cu agenţii unor secte neoprotestante sau de alt gen, care posedă tehnici moderne de prozelitizm. Ne aflăm în incinta Universităţii de Stat şi vedem cum tot mai multe grupări religioase încearcă să racoleze tineri ortodocşi pe care îi abordează nestingherit chiar în aulele universitare.
În altă ordine de idei vreau să vă spun că asociaţiilor creştine din Moldova le vine foarte greu să activeze din motive financiare. Nici nouă, celor de la ASCO, nu ne este mai uşor. Dar ne aducem mereu aminte de acel Iov, căruia i s-a luat totul dar nu i s-a putut lua credinţa. Avem credinţă şi sîntem ferm convinşi că vom depăşi toate greutăţile, vom trece această perioadă de criză şi vom reuşi cu ajutorul Bisericii să întoarcem tot mai mulţi tineri la bunul Dumnezeu.
În fiecare săptămînă citim Acatistul către Sfîntul Duh de viaţă făcătorul, care este foarte folositor pentru reuşita la învăţătură, pentru luminarea minţii şi pentru altele. Organizăm şi discuţii tematice. Din septembrie am început studierea Apocalipsei – o carte profetică, care ridică multe întrebări. Discutăm subiecte mai complicate din Apocalipsă şi, în acest context, analizăm viaţa noastră de astăzi, pe care o trăim cînd mai creştineşte cînd mai păgîneşte. Vrem să le insuflăm tinerilor că orice li s-ar întîmpla în viaţă ei trebuie să rămînă în Biserica lui Iisus Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa. Numai Biserica şi Mîntuitorul le poate împlini şi le poate oferi un scop nobil în viaţă.
La orele de catehizare observ că tinerii sînt foarte curioşi şi au multe întrebări la care nu pot găsi răspunsuri serioase nici ei, nici prietenii, nici părinţii lor. Mulţi au nevoie de comunicare, pentru că se simt străini, singuratici, deoarece au alte interese decît cei din jurul lor. Chiar dacă vin o singură dată sau de două ori mă bucur mult atunci cînd, după ceva timp, îi văd în biserică rugîndu-se. La întrunirile noastre vin în fiecare an alţi şi alţi tineri, căci anii studenţiei trec repede. Important este să ajungem la inima tînărului şi să lăsăm ceva bun acolo, pentru că s-ar putea ca acest ceva să fie crucial pentru soarta lui de creştin.
– Părinte, zilele acestea în Moldova se desfăşoară Drumul Crucii la care participă şi mulţi tineri. Cum credeţi, care este rostul acestui drum?
– Ca atare, Drumul Crucii l-a făcut o dată pentru totdeauna Iisus Hristos. L-a făcut pentru fiecare dintre noi. Ar fi corect să spunem că Drumul Crucii este cel săvîrşit de către Hristos, drumul de care ne aducem aminte în fiecare an în Săptămîna Patimilor. Ceea ce fac creştinii noştri este mai degrabă un drum al pocăinţei, o procesiune religioasă – un lucru bun, pentru că îi mobilizează pe oameni, îi trezeşte, le aduce aminte de lucrurile pe care trebuie să le facă fiecare pentru mîntuirea sufletului. Biserica salută iniţiativa acestor creştini care au pornit pe drumul pocăinţei şi al jertfei. Fiecare din noi ar trebui să facă un drum al pocăinţei în fiecare zi prin felul cum trăieşte. Este important să îndreptăm sufletul nostru pe un drum corect, iar noi să ne ducem Crucea cu răbdare şi credinţă. Să ne ajute Dumnezeu!
– Vă mulţumim pentru interviu.
A intervievat Alex Osipov
8 octombrie 2004.
