Prima săptămână a Postului Mare se deosebeşte printr-o stricteţe deosebită, iar Sfintele Slujbe sunt mai prelungite. În primele patru zile (luni, marţi, miercuri, joi) la Vecernia mare se citeşte canonul Sf. Andrei Cretanul cu rugăciunile la stihul „Miluieşte-mă, Doamne, miluieşte-mă”.
În vinerea primei săptămâni a Postului Mare, la Liturghie, după rugăciunea amvonului, are loc sfinţirea colivei, adică a grâului fiert cu miere, în amintirea Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, care le-a venit cândva în ajutor creştinilor pentru păstrarea postului şi neîntinarea cu mâncăruri închinate idolilor.În anul 362, împăratul Bizanţului Iulian Apostatul a dat ordin secret ca în oraşul Antiohia toate produsele alimentare din vânzare să fie stropite cu sângele animalelor jertfite idolilor. Dar Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, ars pe rug la anul 306 pentru mărturisirea credinţei creştine, s-a arătat episcopului Antiohiei Eudoxie, descoperindu-i porunca secretă a lui Iulian şi sfătuindu-l ca creştinii în acea săptămână să nu cumpere nimic la piaţă şi să guste doar colivă.
În prima Duminică a Postului Mare se celebrează „triumful Ortodoxiei” sau „Duminica Ortodoxiei”, stabilită în vremea împărătesei Teodora în anul 842 în memoria restabilirii cultului cinstirii Sfintelor icoane. La sfârşitul Liturghiei Slujitorii Bisericii săvârşesc cântări de rugăciune în mijlocul bisericii, în faţa icoanelor Mântuitorului şi preasfintei Născătoare de Dumnezeu, rugându-se Domnului pentru întărirea credinţei dreptmăritorilor creştini şi îndreptarea pe calea adevărului a tuturor celor îndepărtaţi de Biserică. La sfârşit diaconul citeşte cu glas tare Simbolul Credinţei şi rosteşte anatema excomunicării de la Biserică a tuturor celor ce îndrăznesc să schimonosească adevărurile credinţei ortodoxe, apoi „veşnica pomenire” a celor care s-au săvârşit întru apărarea credinţei ortodoxe, şi „mulţi ani trăiască” celor în viaţă.
În cea de-a doua Duminică a Postului Mare se face pomenirea Sf. Grigorie Palama, care a trăit în sec. XIV. Conform credinţei ortodoxe, el învaţă că, pentru străduinţa postului şi a rugăciunii, Domnul îi luminează pe credincioşii cu deosebită râvnă cu acea lumină cu care El Însuşi a strălucit pe muntele Taborului. Anume din motivul că Sf. Grigorie Palama a descoperit această învăţătură despre puterea deosebită a postului şi rugăciunii, s-a stabilit ca pomenirea lui să fie săvârşită în a doua Duminică a Postului Mare.
În Duminica a treia a Postului Mare, la slujba de seară (sâmbătă, în ajun), după Doxologia Mare se scoate Sfânta Cruce pentru închinare, în timpul căreia Biserica cântă: „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, Învierea Ta o slăvim”. Această cântare se cântă şi la Liturghie. Biserica scoate Crucea Domnului la jumătatea celor 40 de zile ale Postului, pentru a le aminti credincioşilor de patimile şi moartea Mântuitorului, a-i întări şi încuraja pe cei postitori la continuarea postirii. Sf. Cruce rămâne pentru închinare până vineri, când după citirea ceasurilor, înainte de Liturghie, se duce înapoi în altar. De aceea Duminica a treia şi săptămâna a patra din postul Mare se numeşte „a închinării”.
În Duminica a patra se pomeneşte Sf. Ioan Scărarul, cel care ne-a lăsat o scriere unde ne arată scara urcării prin virtuţile creştineşti către înălţimile Altarului Dumnezeiesc. În ziua de joi a săptămânii a cincea se săvârşeşte aşa-numita „stare a Sf. Maria Egipteanca”. Viaţa acestei sfinte, care la început a fost o mare păcătoasă, trebuie să servească tuturor drept exemplu de adevărată pocăinţă şi să ne convingă încă o dată de nemărginita milostivire a lui Dumnezeu. La Utrenia din această zi se citeşte viaţa Sf. Maria Egipteanca şi canonul Sf. Andrei Cretanul, acelaşi care se citeşte în primele patru zile ale Postului Mare. În sâmbăta săptămânii a cincea se săvârşeşte „Lauda Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Se citeşte acatistul solemn al Maicii Domnului. Această slujbă a fost stabilită în Grecia, ca recunoştinţă şi mulţumire Prasfintei Fecioare pentru salvarea în repetate rânduri a Constantinopolului de duşmani. La noi acatistul se săvârşeşte pentru întărirea credincioşilor în speranţa către Împărăteasa Cerului şi Pământului, care, izbăvindu-ne de duşmanii văzuţi, ne va izbăvi şi de cei nevăzuţi.
În Duminica a cincea a Postului Mare se săvârşeşte rânduiala Sf. Cuvioasei Maria Egipteanca. Biserica arată în persoana ei un model de adevărată pocăinţă şi, pentru încurajarea celor care se străduiesc asupra sufletului, ne-o dă drept exemplu de nesfârşită iubire a lui Dumnezeu pentru păcătoşii care se pocăiesc.
Cea de-a şasea săptămână e închinată pregătirii celor ce postesc pentru întâmpinarea cu demnitate a Domnului cu ramurile virtuţilor creştine şi cu amintirea patimilor sale.
În sâmbăta săptămânii a şasea, la Utrenie şi Liturghie se aminteşte învierea de către Hristos a lui Lazăr. Se numeşte “Sâmbăta lui Lazăr”. La Utrenie în această zi se cântă troparele învierii „a celor neprihăniţi”: „Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale”, iar la Liturghie, în loc de „Sfinte Dumnezeule” se cântă „Câţi în Hristos v-aţi botezat, / În Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Aliluia”.
Duminica a şasea a Postului Mare este una din cele douăsprezece praznice Împărăteşti, în care se sărbătoreşte intrarea solemnă a Domnului în Ierusalim spre patima cea de bună voie. Se mai numeşte Duminica Floriilor. La slujba de seară, după citirea Evangheliei, nu se cântă „ Învierea lui Hristos”, ci se citeşte psalmul 50 şi se sfinţesc, prin rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie. Ramurile sfinţite se împart creştinilor, iar slujitorii Bisericii le ţin în mâini, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii (Învierea). Din seara Duminicii Floriilor otpustul începe cu cuvintele: „Cel ce de bună voie a pătimit pentru mântuirea noastră, Hristos Împăratul Dumnezeul nostru…”
Preot Vasile CIOBANU
“Curierul Ortodox” nr.03, 2000
