De ce scriu aceste randuri si cui ma adresez? Ma adresez in special tinerilor, celor care abia deschid ochii pentru aceasta lume. Tineretea e perioada in care omul isi pune foarte multe intrebari si cauta foarte multe raspunsuri. Doresc sa ridic anumite probleme si sa dau de gandit. Nu doresc sa obosec cititorul cu prea multe argumente. Daca i-am starnit interesul, va putea gasi mult mai multe detalii in librariile si siturile ortodoxe. Cateva raspunsuri pot creiona pe scurt o viitoare gandire sanatoasa.
Tinerii sunt viitorul tarii! Acest lucru s-a crezut cu tarie din timpuri stravechi. De aceea, miscarile studentesti aveau mereu ceva de spus si ce aveau de spus nu era de nebagat in seama si de lepadat. O miscare studenteasca putea porni si o revolutie. Tinerii sunt cei care se implica cel mai activ in viata societatii si vad cu alti ochi problemele sociale, culturale si de interes major ale tarii.
Ei, prin studiile lor proaspete, multe din ele facute peste hotare, bravi si meritosi studenti au avut mereu ceva de spus, si au spus. Nu au tacut!
Azi, tinerii nu mai au nici locuri de munca, nici cuvant de spus, nici in parlament nu prea mai intra pentru ca nu au loc de cei in varsta care “se cred prea in masura sa se ocupe de problemele tarii” caci au prea multa experienta de da pe din afara… De ce tara nu e condusa de oameni tineri, cu viziuni mai noi, mai concrete, ci e condusa tot de vechi comunisti? De ce tinerii nu pot sa acceada posturi importante in guvern? De ce daca nu ai bani, nu ai putere? De ce daca esti sarac, nu poti intra in parlament? Ce? Daca esti sarac, asta nu inseamna ca esti prost!
Stiind foarte bine ce inseamna tineretul sau vocea tineretului, comunistii au cautat de au distrus psihic si intelectual toate miscarile studentesti, tot elanul tinerilor bagand spaima in ei si invatandu-i pe multi din ei sa se comporte ca niste misei. Iti era frica, ca prietenul tau cel mai bun, poate sa nu iti fie prieten ci dusman turnandu-te la securitate. Asa a intrat neincrederea intre oameni. Nu zic ca a intrat si jmecheria, ca neamul nostru cam asa a fost de cand se stie. Daca vedea pe cineva ca e bun si poate ajunge sus, din invidie, ii taia imediat craca de sub picioare. Legea junglei. Cel mai tare castiga, mai bine zis, cel mai jmecher. Nu auzim astazi mereu cuvintele: “Lasa ca ma descurc eu cumva… Il fac pe …. in patru si tot reusesc”. Tot la fel trateaza multi romani si problema mantuirii lor. Nu se ingrijesc de cele pentru suflet ziditoare si mantuitoare si zic: “Lasa ca ma voi descurca eu cu dracusorii si cu Doamne Doamne!” Dar pe lumea cealalta nu va fi ca in lumea aceasta. Nu mai poti negocia postul in rai sau in iad, mai la fund sau mai deasupra valvataii flacarilor iadului. Cuvantul Judecatorului va fi ferm si drept. Da sau Nu. De-a dreapta sau de-a stanga!
Apoi comunistii i-au bagat in temnite pe toti cei care au avut ceva de spus, pe toti cei care erau de partea dreptatii si il marturiseau pe Hristos. Comunismul era o doctrina bazata pe minciuna. Lenin era conştient că Adevărul ar fi torpilat noul sistem social propus de el (moştenire de la Marx şi Engels) încă de la început. Căci Lenin nu a ajuns la putere prin voinţa maselor ci printr-o lovitură de stat. Minciunile erau rostite şi pentru a amăgi poporul rus, dar erau necesare şi pentru imaginea statului bolşevic în străinătate. Mai târziu, în vreme ce Stalin umplea URSS-ul cu milioane de morminte, Occidentul păstra o frumoasă imagine asupra URSS. Occidentul refuza să creadă adevărul, şi accepta să ia drept adevăr minciunile furnizate de comunişti. Chiar mari personalităţi au căzut pradă acestor minciuni dându-le crezare: Picasso, Russel, Rolland, Sartre, Pablo Neruda, Panait Istrati, etc.
Marele adversar al regimului ateu comunist este credinţa. De aceea conducătorii regimului caută prin orice mijloace să fie întronizaţi ca zei în mintea tuturor supuşilor lor, uitând că Unul este Dumnezeu Creatorul Cerului şi a Pământului şi Proniatorul a toate, „Cel ce este”.
O marturie clara: O prietenă a sa, Angelica Balabanoff, indignată de faptul că Lenin îşi îndepărta cu brutalitate mulţi prieteni, îl întreaba „de ce acuză de trădare oameni apropiaţi, în mod incontestabil cinstiţi şi devotaţi cauzei?” Iată relatarea acesteia: Cu un aer vădit nemulţumit, Lenin mi-a răspuns că toate mijloacele sunt bune în lupta pentru putere. Atunci l-am întrebat: „Chiar minciuna?”. „Da, a fost răspunsul pe un ton iritat, chiar minciuna. Tot ce se exercită în numele proletariatului nu poate fi decât moral”. În altă situaţie în care Lenin a fost întrebat de tovarăşii săi asupra ţinutei morale ale comuniştilor, el afirma: Omorâţi, distrugeţi, nu lăsaţi piatră pe piatră, dacă acest lucru e în interesul revoluţiei. În alte situaţii însă, când vă veţi afla în faţa unui străin care nu ne cunoaşte dar care ar putea aduce vreun serviciu revoluţiei, nu ezitaţi să-l lăudaţi, să-l flataţi, făcându-l să creadă că seamănă chiar cu Alexandru Macedon.
Sa revenim din nou la tinerii zilelor noastre.
Am aratat ca din timpul comunismului s-a inceput denaturarea firii umane, a gandirii si comportamentului firesc. Acum, dupa Revolutie, in capitalism, comunismul continua sub alte forme. Cine a inventat comunismul, a inventat si capitalismul. Libertatea dusa aproape de extrema si foarte prost inteleasa.
Denaturarea firii umane, a gandirii si a comportamentului continua. Televiziunea si media si chiar si sistemul de invatamant strica caracterele tinerilor.
Despre televizor s-a scris atat de mult, ca strica vederea, ca afecteaza creierul mic si te hipnotizeaza, de nu mai pot copii sa se concentreze la lectii si nu numai. Multi ajung sa aiba probleme psihice. Comunismul a distrus si a omorat elitele noastre care erau modele pentru tineri, modele atat din punct de vedere culturala cat si religioasa. Erau si foarte bine pregatiti in domeniile pe care le stapaneau, dar erau si credinciosi practicanti mergand la biserica si facand faptele milei crestine. Daca am ramas fara modele, trebuie sa gasim altele. Si cei de la putere ne-au baga pe gat cu ajutorul mediei si a televiziunii tot felul de “modele”, pe care multi dintre tineri ii numesc “idoli”. Care este viata acestor modele? Ce promoveaza media si televiziunea? Sexualitatea (corect spus desfraul), violenta (a se vedea “vitejia” personajelor din filme de actiune gen Matrix), jmecheria (personajul principal e ager, e siret, se descurca in orice imprejurare, e de admirat) si alte patimi odioase.
Copii de aici se strica. Daca in familie nu primesc o educatie strasnic de buna, se strica foarte usor urmand modelelor proaste promovate de media.
Uitati-va in ziare. Aproape nu e ziar fara o poza indecenta, cu o fufa dezbracata si stiri despre vedetele mondene. Ce concluzii sa traga tinerii de la TV si din media? Ca e ceva firesc sa desfranezi, ca puterea se obtine numai prin hotie, jmecherie si cu bani. Acum idealul oricarui tanar e sa aiba bani, sa traiasca placerile vedetelor si sa se lafaie in desfatari neimputinate.
Tinere, cauti raiul pe pamant? Te informez ca nu e aici! Oricate placeri ai avea pe pamant, cele din lumea cealalta sunt nespus mai multe si mai profunde, dar nu in intelesul deteriorat al lumii de azi. Nu vreau sa intru aici in amanunte, caci cu un simplu search google puteti gasi multe multe detalii.
Daca tanarul ajunge sa caute placerile si desfatarile lumesti, el va fi gata sa faca orice compromis pentru a atinge tinta finala. Deci, iata cum si tinerii nostri, ajung de multe ori poate mai compromisi decat cei invarsta.
Tinere! Daca te simti cu musca pe caciula si te deranjeaza aceste cuvinte, inseamna ca am dreptate si trebuie sa indrepti ceva in viata ta! Daca o societatea nu se conduce dupa idealuri marete si drepte, si nu este condusa de oameni corecti si drepti, va merge din rau in mai rau. Ce folos vei avea, daca vei avea de toate si vei practica sclavia? Te vei folosi de “fraieri” ca sa iti atingi telurile si sa iti implinesti poftele? Viata aceasta se va termina la un moment dat! Viata e scurta! De aceea trebuie traita cum trebuie, dupa voia lui Dumnezeu. Caci exista si viata dupa moarte si drapta lui Dumnezeu judecata!
a scris Constantin Iordăchescu
hmmm articolul meu…
ma bucur sa il gasesc aici!