Ne aflăm în primele zile ale postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, un post cu o perioadă variabilă. În funcţie de ziua Învierii Domnului (Paştile) postul acesta poate ţine 2-3 zile, o săptămână, sau chiar o lună, cum s-a întâmplat acest an. Cu cât data Paştilor cade mai devreme cu atât postul Sfinţilor Apostoli este mai lung.
Odată am facut un calcul din curiozitate să văd câte zile de post sunt într-un an şi am observat că sunt peste 6 luni de înfrânare. În condiţiile acestea e oarecum firesc să ne punem întrebarea:
De ce sa ţinem post când viaţa e scurtă şi trebuie să ne bucurăm de ea?
De ce ar ţine un tânăr post? care ar putea fi motivaţiile lui? cum am putea noi să ne convingem prietenii că postul este necesar şi trupului nostru, dar mai ales sufletului?
Din start trebuie să spunem că a ţine post fără o motivaţie religioasă, fară a fi în relaţie cu Dumnezeu, fără a nădăjdui că există o viaţă veşnică, e oarecum paradoxal. Foarte rar o să întâlnim persoane care ţin post din alte motive, decât cele religoase. De obicei principalul motiv ar fi o cură de slăbire sau o perioadă de dezintoxicare de toxinele lăsate în noi de mâncărurile grase.
Este aproape imposibil să convingi pe cineva să ţină post dacă acea persoană nu se gândeşte la Dumnezeu, nu crede în Dumnezeu, sau nici măcar nu se teme de El. Persoanele care au în suflet chiar şi o fărâmă de credinţă, sau o minimă educaţie creştină provenită de la părinţi sau bunici, vor fi atrase de ideea de a te înfrâna o perioadă. Din start numai simplu gând de a -ţi convinge prietenii prin argumente să ţină post este o abordare greşită. Ei trebuie să te vadă pe tine că ţii post, că te înfrânezi de la lucruri cărora lor le-ar fi greu să o facă, şi abia atunci vor începe ei să-şi pună problema: “De ce ţine Andrei post? de ce nu se bucură şi el ca şi mine de o friptură bună la grătar, de o bere, de un pahar de vin, de o îngheţată?”
În acel moment va înţelege că motivaţia lui Andrei de a ţine post este una religioasă şi va continua să se întrebe: “La ce mă ajută dacă ţin post, nu Dumnezeu a lăsat toate bunătăţile lumii ca să ne bucurăm de ele?”
Iată câteva motive serioase pentru care Dumnezeu a considerat că postul e o necesitate pentru lumea în care trăim:
E uşor să observăm că in jurul nostru există foarte mulţi oameni bogaţi dar şi foarte mulţi săraci, unii au prea multe, alţii au prea puţine. Unii se desfată de toate bunătăţile pământului, alţii mor de foame. Un om bogat cu frică de Dumnezeu ar renunţa la o parte din surplusul lui şi i-ar da unui sărac. Postul e o formă de a-ţi aduce aminte de cei necăjiţi, este un mod de a conştientiza că acesta e motivul pentru care Dumnezeu mi-a oferit atâta bogaţie: ca să-i ajut şi pe ceilalţi. Înfrânându-ne toţi şi renunţând la mâncărurile pretenţioase şi scumpe economisim bani prin care putem să-i ajutăm şi pe cei care flămânzesc pe la colţurile străzilor.
Independent înseamnă a nu depinde de nimic, înseamnă a fi autonom şi liber. Libertatea presupune a fi fericit indiferent de conjunctura vieţii. A presupune că eşti fericit doar când ai de toate arată că fericirea ta se leagă de toate cele materiale, şi dependenţa aceasta îţi arată că nu prea eşti autonom, şi prin urmare nu eşti liber. Plăcerile vieţii după care fugim aşa de mult cu toţii ne leagă fericirea de pământ, de o vârstă anume, de o stare materială, de o conjunctură de situaţii. Postul ne învăţă să fim liberi, ne ajută să renunţăm la câte ceva, ne ajută să înţelegem că vom fi cu atât mai fericiţi cu cât vom fi mai independenţi. Postul e o aducere aminte că bucuria pe care o căutăm peste tot este de la Dumnezeu, că fericirea pe care o căutăm în mâncare o putem găsi în relaţia cu oamenii de lângă noi.
Postul ne învaţă să fim ascultători, dar nu o ascultare habotnică fără motivaţie. Ascultăm sfaturile lui Dumnezeu aşa cum un copil învaţă că sfaturile părinţilor lui îl ajută mereu să nu greşească. Postind vom înţelege roadele înfrânării, şi vom vedea de ce poruncile lui Dumnezeu din Evanghelie ne pot fi de folos nouă în viitor.
Postind de mâncare vom învăţa să postim şi de înjurături, de bârfe, de a judeca oamenii. Pe viitor vom putea să ne mândrim mai puţin, să înţelegem că mândria mea este o săgeată în inimile celorlalţi.
Postul ne aduce aminte că noi nu suntem doar trup ci suntem şi suflet, avem ceva în noi mai presus de materie, avem o energie dumnezeiască, avem Harul lui Dumnezeu, suntem asemenea chipului Său, dorim veşnicia, sperăm la mult mai mult decât ce ne oferă lumea. Postul ne aduce aminte de împărăţia cerurilor, de viaţa veşnică, ne întăreşte convingerea că viaţa noastră nu se termină după moarte ci abia atunci începe cu adevărat.
Postul este rânduit ca pregătire sufletească pentru marile sărbători ale Bisericii, pentru că mesajul acestor sărbători este prea subtil pentru a fi înţeles de cei cu burta plină şi cu mintea la cele pământeşti.
Postul este o unealta cu care ne exersam si intarim vointa de a refuza raul oricat de ademenitor ar fi, si de a infaptui binele oricat de greu ar parea de indeplinit.
Postul e urcuş duhovnicesc, adică e o luptă cu răul din tine. Această luptă o dăm împreună cu Dumnezeu şi niciodată singuri.
Postul este o perioadă în care ne apropiem mai mult de Dumnezeu, ne rugăm mai mult pentru cei care suferă.
Dacă toată lumea ar posti în perioadele rânduite de Biserică, săracii n-ar mai muri de foame, n-ar mai fi oameni care să stea în frig afară, n-ar mai fi atâtea certuri, neînţelegeri de la bani sau funcţii. N-ar mai exista atâtea avorturi, crime si jafuri. Lumea ar fi total alta.
Iată de ce a considerat Dumnezeu postul ca o soluţie pentru lumea în care trăim!
De fapt postul este o soluţie la răul dintre noi.
(Claudiu)
sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro
