Omului îi este dat să treacă prin trei mari etape ale vieții, începând cu copilăria, continuând cu o zbuciumată tinerețe și sfârșind cu bătrânețea. Așa vrea Bunul Dumnezeu ca omul să se regăsească în toate trei ipostaze.
E drept că unora nu le e dat să se metamorfeze, nu ajung nici măcar la tinerețe, ci se duc „îngerași” către Domnul. Alții nu ajung la mirosul de gutuie și la toamna în plete. Peste toate se pogoară voința Lui sfântă.
Acum ne aflăm în perioada de vară, când toți s-au străduit un an să acumuleze cunoștințe, fie la școală, la liceu sau colegiu, fie la universitate, iar acum se odihnesc în vacanța bine meritată. După cum știm, trupului îi trebuie vacanță, însă sufletul nu are nevoie de ea, de aceea am hotărât să discut cu mai mulți tineri care au binevoit a-mi spune ce planuri au pentru perioada de vară cu referire la cele sufleteşti.
Toată discuția noastră s-a rezumat la faptele de suflet și pentru suflet ce urmează a fi înfăptuite, însă din careva motive nu le pot realiza. Am vorbit cu 7 tineri, 2 băieți și 5 fete.
Întrebarea de bază a discuției mele suna astfel: „Ce i-ar plăcea unui tânăr să facă în vacanță pentru suflet?” Nu prea știu cum să calific unele răspunsuri pe care le-am primit, poate încercați voi să le apreciați.
Julieta de 20 de ani și Eugen de 21 de ani, au zis că nu vor să facă nimic pentru suflet, deoarece nu au dorință, au neînțelegeri între membrii familiei lor și mai au și probleme financiare. Le cam suflă vântul prin buzunare. „Nu vreau să fac nimic pentru suflet, îl voi ține în lanț, precum îmi voi ține și poftele în lanț, și toate astea din pricina banilor” a spus Julieta. Eugen însă ne-a spus: „Nu prea am chef. Nu vreau să fac nimic. La ce bun?”
Fiecare dintre noi gândește diferit. Astfel, Corina de 22 de ani și Natalia de 24 de ani, mi-au spus că ar vrea să călătorească pe la diverse mănăstiri, să aducă jertfă celor necăjiți, dar din cauza banilor nu le pot realiza pe toate. „Un tânăr care e mereu în goana după succes nu are când se gândi și la suflet, dar nu ne ajung nici bani pentru toate visele”, a spus Corina. „Eu acum țin post și vreau să mă împărtășesc, iar în fiecare seară îmi fac rugăciunea înainte de culcare și cred că voi continua să fac asta toată vara. Vacanța trupului nu are treabă cu sufletul” a zis Natalia.
Când am întrebat-o pe Cristina de 16 ani ce-ar vrea să facă în vacanță pentru suflet, ea mi-a zis că vrea să ajute cu ceea ce poate cât mai multe persoane sărace sau bolnave, să meargă la biserică, să se roage și să-i mulțumească Bunului Dumnezeu pentru ajutorul primit, căci ea a dat cu bine examenele doar prin rugăciune și sârguință. „Aș vrea foarte mult să merg pentru o săptămână la vreo mănăstire de maici pentru a fi mai aproape de Dumnezeu și mai aproape de gândurile mele, însă, din păcate, părinții nu-mi permit și nici nu-mi explică de ce…” a zis Cristina.
În refugiu se vrea și Caterina de 21 de ani, care la întrebarea mea a răspuns: „La biserică n-am să merg cu siguranță, însă aș vrea foarte mult să mă aflu undeva pe o insulă, pe care să fiu doar eu, gândurile mele și multe cărți. Vreau să-mi regăsesc liniștea și să găsesc răspuns la multe întrebări și cred că pe toate le-aş putea obține doar în intensă meditație. Însă acestea sunt doar vise. Dar la concret, m-aș ruga în sinea mea pentru mântuirea sufletului”. Ea a mai adăugat că simte nevoia de curățare a sufletului, însă, încă nu o poate realiza, nu-i ajunge răbdare. Tinde spre tămăduirea sufletului prin rugăciune, post, și spovedanie și Dan de 18 ani, care spune că: „Așa precum ne hrănim trupul zilnic și sufletul trebuie hrănit și întărit. Chiar dacă acum sunt în vacanță eu nu încetez să mă rog Bunului Dumnezeu, căci sufletul trebuie întărit și fortificat precum temelia unei case.” Dan a mai adăugat că merge permanent la biserică și va continua să o facă pe tot parcursul verii.
Nu este o părere majoritară, însă, mulți tineri s-au cam delăsat de credinţă, uită de Cel ce i-a creat și sunt în goana progresului tehnico-științific și al banilor, care, după cum am observat din cele relatate mai sus, sunt un impediment în relația noastră cu Domnul. Paradoxal, însă, nu prea cred că îți trebuie bani pentru a rosti dimineața și seara o rugăciune! Dar asta e! Ne temem să recunoaștem că nu avem dorință….Vă las să concluzionați singuri.
Eugenia LUJANSCAIA,
an. II, Facultatea de Jurnalism
și Științe ale Comunicării, USM
