Părintele Marin Cij este parohul bisericii “Sf. Arh. Mihail” din cadrul spitalului municipal cu același nume din Chișinău. După absolvirea școlii a fost admis la Seminarul Teologic din Chișinău, cu sediul la Mănăstirea Noul-Neamț, apoi și-a continuat studiile la Academia Teologică din Moldova. A fost hirotonit în treapta de preot la data de 19 septembrie 2009.
În continuare, părintele Marin Cij ne va vorbi despre misiunea sa duhovnicească în cadrul spitalului municipal “Sf. Arh. Mihail”, cât și despre implicarea sa în educarea tinerei generații.
– Părinte, vorbiți-ne despre paraclisul la care slujiți.
– Sf. Vasile cel Mare a fost cel care a deschis spitale, azile și alte instituții sociale în cadrul Bisericii. Spitalul și Biserica fac parte dintr-un întreg. Prima tratează trupul, iar cealaltă sufletul, una fără alta nu pot exista.
Paraclisul “Sf. Arh. Mihail” din cadrul spitalului a fost sfințită la 17 octombrie 2009, iar a doua zi a fost oficiat primul serviciu divin. Din acel moment suntem alături atât de pacienți, cât și de colaboratorii spitalului
E o lucrare deosebită, pentru că pacientul, tratându-se trupește, are posibilitatea să-și vindece și sufletul, să primească Sfintele Taine și să participe la serviciile divine.
Această biserică are o istorie interesantă și în același timp zbuciumată, primul sfânt lăcaș cu acest hram s-a aflat pe locul actualului teatru “Eugene Ionesco” și a fost demolat în anul 1955, iar strada care unește bulevardul Grigore Vieru și spitalul se numește Sfântul Arhanghel Mihail. În anul 2000 și spitalul municipal primește acest nume. În anul 2005 a fost sfințit locul pentru actuala biserică. În anul 2009 pe 24 august a avut loc prima întâlnire cu domnul Mihail Ciobanu, directorul spitalului, care mi-a încredințat actele bisericii.
– Mitropolitul Hierotheos Vlachos, în cartea sa “Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă”, spunea că poruncile lui Hristos pornesc de la existenţa bolii omului şi ţintesc spre tămăduirea lui. Relatați-ne despre misiunea dumneavoastră în cadrul instituției medicale.
– De cele mai multe ori, omul vine la Dumnezeu numai atunci când are un necaz sau este lovit de boală.
Când pacientul pășește pragul spitalului, nădăjduiește vindecarea. Activitatea preotului în cadrul spitalului e una deosebită. Personal, săvârșesc săptămânal Taina Sfântului Maslu, împreună cu alți preoți. Îmi rezervez o zi pe săptămână pentru a discuta cu pacienții, mergând din salon în salon. Îi îndemn să participe la acatiste și la Sfintele Liturghii. Le vorbesc despre importanța pocăinței.
Am deschis și o bibliotecă pe lângă paraclis, în cinstea Sf. Ioan Gură de Aur, unde pacienții au acces la o gamă largă de literatură religioasă.
– Cunoaștem că de rând cu slujirea din cadrul paraclisului “Sf. Arh. Mihail” mai colaborați cu câteva instituții de învățământ din țară.
– Liceul de Limbi Moderne și Managment se află în apropierea spitalului. Acolo săptămânal predau religia. Același lucru îl fac și în incinta liceului de muzică “Ciprian Porumbescu”. Suntem alături și de copii din Instituția Preșcolară numărul 56. Pe parcursul posturilor îi ducem la biserică, săvârșim Sfânta Liturghie pentru a împărtăși copilașii de la grădiniță. Cu tinerii de la Colegiul de Comerț, ASEM, purtăm discuții religioase și le aducem cuvântul Domnului.
Este îmbucurător faptul că tinerii vin de bună voie la orele noastre. Vin la biserică pentru a se ruga, pentru a cere binecuvântare spre reușită la învățătură și sfaturi pentru viața de zi cu zi.
E o deosebită plăcere și responsabilitate să mă aflu lângă fetele care studiază în cadrul liceului teologic “Regina Maria” de pe lângă Mănăstirea Suruceni, cărora le predau psiho-pedagogia.
– Având în vedere că vă aflați foarte mult timp în anturajul tinerilor, care credeți că este cea mai gravă problemă cu care se confruntă aceștia?
– Neîncrederea. Tinerilor le este frică de viitor. Ei au nevoie de un duhovnic, care să-i asculte, să le dea sfaturi și să-i ajute să crească spiritual. Un om bogat sufletește nu are teama zilei de mâine, pentru că speranța lui e la Dumnezeu, pentru că doar El e în stare să ne păzească și să ne mântuiască.
– Vă dorim frumoase realizări și Doamne ajută!
– Mulțumesc! Dă Doamne.
Interviu realizat de Elena Briciuc, ASCO
