Acest minunate cuvinte ale Mântuitorului Hristos au fost foarte frumos tâlcuite de Sfântul Chiril al Alexandriei a cărui pomenire o săvârşim astăzi 18 ianuarie:
“Îi îndeamnă iarăşi în tot felul să caute ceea ce le este de folos şi să voiască să fie indrumati prin poruncile Lui, în loc să urmeze nepriceperii lor şi să se lipsească de însăşi viata veşnică. Le arată că cei ce devin mai ascultători faţă de El îşi însuşesc mai mult folos, fiindcă El este bun şi voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului (I Tim. 2, 4). Dar, deoarece ca Dumnezeu ştia că l se vor împotrivi, face ca Raţiunea Sa (Cuvântul Său) să lucreze de la început potrivit chipului lucrării oamenilor ca, atunci când vor veni asupra lor cele ale strămoşilor, să se facă spre mult folos pentru ei, dacă vor voi şi ei să urmeze Lui.
Aceasta o şi spune Dumnezeu în mod clar. Căci s-a scris despre cei din Israel că i-a călăuzit pe ei ziua prin nor şi noaptea întreagă prin lumina focului. Căci, când strãbăteau pustia lară, înaintând spre pământul făgăduinţei, norul le potolea ziua flacăra soarelui, se înţelege după voia lui Dumnezeu, slujindu-le ca un acoperământ, iar stâlpul de foc îi călăuzea noaptea şi, astfel, luptându-se cu întunericul şi urmând focului, scăpau de rătăcire, fiind conduşi pe calea dreaptă, nesuferind nimic din pricina nopţii sau a focului.
Astfel a putut zice: Cel ce urmează Mie, adică cel ce păşeşte pe urmele învăţăturilor Mele, nu va fi niciodată în întuneric, ci va spori în lumina vieţii, sau descoperirea tainelor cu privire la Mine îl va conduce la viaţa veşnică. Domnul, fiind foarte iscusit în cuvinte, nu irită şi mai mult furia duşmanilor Lui, spunându-le direct că vor rămâne în întuneric şi vor muri prin neascultarea lor, ci le spune aceasta în alt mod, făcând înţelesul cuvântului mai blând. Prin cele ce ñgăduieşte aici, că cel ce se hotărăşte să-I urmeze Lui va avea lumina vieţii, tot prin ele arată în mod concentrat că cei ce refuză să-I urmeze vor fi lipsiţi de lumina car epoate să-i ducă la viaţă. Căci oare, nu e tuturor vădit şi vrednic de aprobat că cei ce fug de bunătatea inimii au parte de ceea ce este contrar?
Deci cuvântul Mântuitorului nostru era adevărat şi ceea ce a spus cu delicateţe era neîndoielnic.”
