Aseară mă plimbam prin centrul capitalei. Tot ce am putut observa au fost ecrane imense la care se transmitea în direct fotbal, suporteri înflăcărați și multă bere.
Postul nu se face simțit, ba mai mult s-a dat startul Campionatului European de Fotbal… care post? Care înfrânare? Care rugăciune când Germania și Olanda joacă diseară?
”Țin postul, nu mănânc de dulce, însă nu cred că e un păcat să ies cu băieții la o bere seara. Mai ales la un meci”, îmi spune Vlad, student la USM.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: ”Dacă nu ți-ai schimbat viața, ce-ți folosește să postești? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic”
Ce folos dacă nu mănânci cărnuri, lactate și alte bucate de dulce, dacă rugăciunea e lipsită din sufletul tău? Și ce dacă te bați cu pumnul în piept că ești creștin, dacă nu te poți înfrâna de la plăcerile lumești? Suntem vinovați că, în viziunea noastră, postul se egalează doar cu mâncarea. Atunci cum rămâne cu milostenia, tăcerea și rugăciunea? Cluburile de noapte rămân a fi luate cu asalt de tinerii dornici de a-și îneca seara în alcool și fum de țigară.
Părintele Cleopa spunea că: ”Postul în acelaşi timp este şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă – o renunţare de bună voie de la ceva care ne este îngăduit – izvorâtă din iubirea şi din respectul pe care le avem faţă de Dumnezeu. Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi al sârguinţei noastre spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi, care nu au nevoie de hrană. ”
Cu alte cuvinte, postul înseamnă curăția sufletească. Creștinul are posibilitatea să-și facă ordine în simțuri, emoții, dorințe; să-și spele toată mizeria provocată de plăcerile lumești. E dureros faptul că mulți dintre noi renunță la această șansă divină, alegând să-și țină sufletul împăienjenit în păcat. Sfântul Ioan Scărarul zicea că mintea fiind netrupească, de la trup se spurcă şi se întunecă şi că, dimpotrivă, cea nematerialnică de la ţarină se subţiază şi se curăţă.
Ochii văd lucrurile, mintea vede gândurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea. Aici nu vorbim de rugăciuni care cer lucruri materiale, nici de rugăciunea care dă drumul închipuirii, după cum nu vorbim nici de rugăciunea liturgică, ci numai de rugăciunea minţii.
Mântuitorul Iisus Hristos a spus: ”Rugaţi-vă neîncetat!” Creştinul nu se roagă doar la biserică, ci necontenit. Rugăciunea trebuie să fie permanentă, atunci când îl ai pe Hristos în cuget și în inimă, nu-ți lipsește nimic. Astfel, postul pare mai uşor. Fără rugăciune, ziua e o pierdere de timp.
Postul nu înseamnă resemnarea și renunțarea periodică la ceva. Postul înseamnă lupta cu ispita. Neamul omenesc a căzut pradă șarpelui chiar în Rai. Însuși Mântuitorul a fost ispitit, dar a învins diavolul prin post și rugăciune. Astfel, El ne-a arătat calea spre mântuire. Roada biruinței lui e înfruntarea morții ”Cu moartea, pe moarte călcând” .
În timpul postului, creștinul i se aseamănă lui Adam din Rai. Adică este ispitit de șarpe pentru a pierde Împărăția lui Dumnezeu. Ar trebui să postim în numele Mântuitorului, pentru a ne Împărtăși cu Sângele și Trupul… și a nu pierde mântuirea.
Elena Briciuc, ASCO
