Mai este astazi fecioria o virtute?
Destul de serios mi-am pus aceastã întrebare cãtre ziua mondialã de combatere a maladiei HIV/SIDA. În mai multe instituţii de învãţãmânt s-au desfãşurat campanii de prevenire şi profilaxie, dar prin mijloace deloc eficace şi necreştine.
Se împãrţeau prezervative cu broşuri informative. Unde s-a mai vãzut aşa ceva! şi toţi zâmbeau, fãceau glume… Sincer vorbind, nici n-am înţeles care a fost efectul aşteptat.
La sigur, cineva este interesat, cuiva îi trebuie sã educe generaţia viitoare într-un mod cu totul amoral. Acceptãm şi implementãm pentru câţiva bãnuţi murdari tot felul de proiecte care sunt finanţate de peste hotare, care nu zidesc, dar distrug şi acutizeazã problemele şi bolile, atât cele trupeşti, dar mai cu seamã cele sufleteşti.
Asta ne place şi propovãduim: sexul protejat. Desfrâneazã-te, dar protejat. Iatã cã la fiecare pas îţi vor fi propuse tot felul de mijloace – de la prezervative pânã la contraceptive.
Discutând cu studenţii vis-a-vis de acest subiect, unii mi-au spus cã distribuirea prezervativelor este un fenomen normal, iar cineva s-a încumetat sã spunã: “Ştiţi…chiar ne-au prins bine şi am economisit ceva bani…”. Iarãşi a trebuit sã roşesc, dar mulţi tineri se exprimau liniştit şi “firesc”.
Apoi am mers mai departe, abordând un alt aspect din morala creştinã – virtutea fecioriei. La fel replici şi comentarii de tot felul, numai nu din perspectivã creştină. Pãrerea majoritarã a fost: “Fecioria e în copilãrie, iar relaţiile intime dupã cãsãtorie ţin mai mult de epoca de piatrã. Nu este pãcat sã întreţii relaţii intime în afara cãsãtoriei, cãci acestea-s sentimente şi sunt absolut normale”.
Iatã cã revenim la normalul anormal, propagat prin “predicile moderne” amorale.
Înseamnã cã asta suntem şi asta vrem sã creştem – nişte desfrânaţi, dar bine instruiţi în acest meşteşug diabolic.
Bunãoarã, prin faptul cã un creştin nu respectã întru totul poruncile Bisericii el nu este excomunicat ca membru al acestei instituţii, dar îşi pãstreazã numele de creştin. Acelaşi lucru sã-l raportãm şi în cazul virtuţii fecioriei. Chiar dacã mulţi o încalcã, nu înseamnã cã ea nu rãmâne virtute şi cã nu mai trebuie urmatã.
S-a pierdut sensul sacru al sexualitãţii. Chiar şi animalele au anumite perioade rezervate înmulţirii, dar oamenii la ce au ajuns?! … Adesea trãiesc pentru nişte plãceri carnale, pentru pofte, care în ultimã instanţã nu ne aduc decât remuşcãri şi alte pãcate grele.
Ca creştini ar trebui sã gândim şi sã acţionãm altfel. Sã atenţionãm tinerii despre aceste pericole, cum ar fi SIDA, dar în alt mod: prin întãrirea instituţiei cãsãtoriei ca Tainã dumnezeiascã, prin recomandarea fecioriei, prin dragostea faţã de cel care este în boalã şi suferinţã, prin ascultarea voii lui Dumnezeu.
Sã fim atenţi cã vor da socotealã nu doar cei care sãvârşesc fãrãdelegea, dar în primul rând, cei prin care vine!
Pr. Octavian Moşin, material publicat în ziarul Altarul Credinţei.
