Fericit cel ce-și zidește aproapele cu frica de Dumnezeu și nu amăgește sufletul său, temându-se în tot ceasul de toiagul din fier al Păstorului Celui Mare.
Fericit cel ce ascultă de aproapele său așa cum place lui Dumnezeu și rabdă cu recunoștință necazurile, că va fi încununat, făcându-se mărturisitor în Domnul.
Fericit cel ce iubește înfrânarea cea cu dreaptă socotință, care nu va fi supus osândei pentru pântecele său ca un iubitor de plăceri și un necurat, că va fi mărit în Domnul.
Fericit cel ce nu se îmbată de vin, ci totdeauna se veselește cu aducerea-aminte de Domnul, de Care se veselesc necurmat toți Sfinții.
Fericit cel ce își iconomisește averea așa cum place lui Dumnezeu, că nu va fi osândit de Mântuitorul ca un iubitor de arginți și nemilostiv către aproapele său.
Fericit cel ce are trezvie în rugăciuni, în citirea cuvântului lui Dumnezeu și în faptele cele bune, că se va lumina și nu va adormi întru moarte.
Fericit cel ce s-a făcut minunată mreajă duhovnicească și pe mulți i-a vânat Stăpânului Celui Bun, că Domnul îl va lăuda pe el foarte.
Fericit cel ce s-a făcut minunată pildă pentru aproapele și nu a rănit conștiința semenilor cu fapte netrebnice, că va fi binecuvântat în Domnul.
Fericit cel ce s-a făcut milostiv și mărinimos, și care nu s-a făcut rob întărâtării celei sălbatice, adică mâniei celei rele, că pe acesta Domnul îl va mări.
Fericit cel ce, înălțându-se în dragoste, s-a făcut ca o cetate clădită pe munte, pe care văzând-o vrăjmașul se depărtează cu frică, temându-se de tăria ei cea în Domnul.
Fericit cel a strălucit cu credința în Domnul ca o făclie limpede într-un sfeșnic înalt și a luminat sufletele cele întunecate care urmau învățăturii necredincioșilor și răucredincioșilor.
Fericit cel ce iubește adevărul întotdeauna și nu a dat buzele sale minciunii ca unealtă a păgânătății, temându-se de porunca ce ne oprește să rostim chiar și un singur cuvânt deșert.
Fericit cel ce nu-și osândește ca un nechibzuit aproapele, ci, ca un om înțelept și duhovnicesc, se străduiește să scoată mai întâi bârna din ochiul său.
Fericit cel ce a înfrânat ochii săi și nu s-a amăgit nici prin gând, nici prin simțuri de frumusețea trupului, care în curând o să putrezească.
Fericit cel ce are în fața ochilor ziua ieșirii din acest trup și care a urât trufia mai înainte ca fireasca noastră nimicnicie să fie dată în vileag prin putrezirea cea din mormânt.
Fericit cel ce se gândește la mulțimea celor care odihnesc în morminte și a lepădat toată pofta cea puturoasă, că se va scula întru slavă atunci când va răsuna trâmbița cerească ce o să-i scoale pe toți fiii oamenilor.
Fericit cel ce are nădejde nu în om, ci în Domnul, Care va să vină iarăși, cu slavă multă, să judece lumea întru dreptate, că va fi ca un pom care crește lângă izvoarele apelor și nu va înceta să aducă roadă.
Fericit cel a cărui minte s-a făcut, prin har, ca un nor plin de ploaie si adapă sufletele muritorilor ca să odrăslească roadele vieții, că harul îi va fi lui spre laudă veșnică.
Fericit cel ce se trezește întotdeauna în Dumnezeu, că în Ziua Judecății va fi apărat de Dumnezeu Însuși și, făcându-se fiu al cămării de nuntă, îl va vedea pe Mire întru bucurie și veselie.
Fericit cel ce urât și a părăsit toată viețuirea lumească și ale cărui gânduri sunt toate la Dumnezeu.
Fericit cel a urât păcatul vătămător și se îngrețoșează de el, iubindu-L numai pe Dumnezeu, Cel Unul Bun și de oameni iubitor.
Fericit cel ce pe pământ se aseamănă unui înger ceresc și urmează serafimilor, avânt mereu gânduri neatinse de întinâciune.
Fericit cel ce s-a făcut neprihănit înaintea Domnului și curat de toată spurcăciunea pe care o aduc faptele și gândurile viclene.
Fericit cel ce s-a făcut slobod în Domnul de toate lucrurile vieții celei deșarte.
Fericit cel ce are în minte Înfricoșata Judecată ce va veni și se străduiește prin lacrimi să tămăduiască rănile sufletului său.
Fericit cel ce prin lacrimi s-a asemănat unui nor și stinge prin ele zilnic văpaia relelor patimi.
Fericit cel ce sporește în bunele rânduieli ale nevoinței, nădăjduind că va primi de la Dumnezeu Împărăția Cerurilor.
Fericit cel ce este aprins de dragoste ca de foc și a ars în sine toate gândurile spurcate și toată întinăciunea sufletului.
Fericit cel ce a găsit mărgăritarul ceresc ales și, vânzând tot ce avea pe acest pământ, l-a cumpărat numai pe acesta.
Fericit cel ce a aflat comoara ascunsă în țarină și, bucurându-se, a lăsat toate ca să o dobândească doar pe aceasta.
Fericit cel ce își amintește totdeauna de ziua ieșirii sale din acest trup și se străduiește să fie gata de acel ceas.
Fericit cel ce a aflat îndrăznire în ceasul când sufletul se va despărți de trup cu frică și cu cutremur, fiindcă vor veni îngerii să ia sufletul și să-l așez înaintea tronului Judecătorului fără moarte.
Fericit cel ce și-a deschis ochii minții și privește cu ei fără încetare bunătățile viitoare, că acela le va moșteni.
Fericit cel ce necontenit are Ziua Judecății în fața ochilor și se străduie să se arate plăcut lui Dumnezeu când va veni ea.
Fericit cel ce a biruit plăcerile trupului, că va afla îndrăznire în Ziua cea de pe urmă.
Fericiți toți aceștia, căci cu îndrăznire se vor înfățișa atunci Judecătorului și vor primi din mâna Lui răsplata cea sfântă.
Fericiți cei ce L-au îndrăgit pe Dumnezeu și din dragoste pentru El nesocotesc toate cele pământești.
Fericiți cei ce plâng zi și noapte, că aceia se vor izbăvi de mânia ce va să vină.
Fericiți cei ce se smeresc pe sine de bunăvoie, că aceia vor fi înălțați.
Fericiți cei înfrânați, că îi așteaptă bucuriile Raiului.
Fericiți cei ce istovesc trupul lor cu privegherea și nevoințele, că le-a fost gătită lor veselia Raiului.
Fericiți cei ce s-au curățit de gândurile necurate, că în aceia locuiește Duhul Cel Sfânt.
Fericiți cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, din tot sufletul, mai mult decât lumea întreagă, că aceia vor fi recunoscuți ca prieteni ai lui Hristos.
Fericiți cei de bunăvoie au purtat crucea și au urmat lui Hristos în chip lucrător, că aceia vor ajunge în Ierusalimul cel de sus.
Fericiți cei ce au încins cu adevărul coapsele lor și au pregătite candelele în așteptarea Mirelui Ceresc, că aceia vor împărăți împreună cu El în Împărăția cerurilor.
(Sfântul Efrem Sirul)
