Luminele de la cimitir se aprind așa cum trebuie să se aprindă lumina speranței fiecărui suflet

De când mă țin minte, mergeam la biserică împreună cu bunica, tata și surioara mea. Iar seara de sâmbătă înainte de Înviere era mereu una deosebită, însoțită în fiecare an de aceleaşi emoţii, aceeaşi bucurie.  Și acum îmi amintesc cu drag cum bunica de cu seară pregătea știuleții de păpușoi într-o sacoșă sau „coșărcuță” micuță, foarte draguță, câteva hârtii și chibrite pentru cimitir. Această procesiune de aprindere a focului pe mormintele celor răposați avea un farmec aparte, mai ales că spre dimineață înghețai de frig, și acel foc era unica salvare de a te mai încălzi măcar puțin.

Îmi amintesc că după ce preotul împărțea Lumina Sfântă de la Mormântul Domnului Iisus Hristos oamenilor din biserică, eram bucuroasă că aveam și eu o mică părticică din ea. Treceam cu mâna pe deasupra ei și nu mă ardea, nu mă frigea, cu toate că se spune că ea nu te arde doar în primele 20 minute de când se aprinde.

Când începe slujba de sâmbătă seară, lumea din sat începe să se adune….de la început mai puțini, ca mai apoi să nu mai fie loc în biserică, oamenii își așează pasca, ouăle roșii, și careva bunătăți pregătite pentru sfințirea pascală. Când ieși din biserică în întunericul de afară, vezi peste tot o mulțime de luminițe, care luminează totul în jur, luminează chipurile oamenilor, care de parcă și devin mai buni, mai blajini la chip și suflet. Ai senzația că ziua de mâine va fi una total deosebită, plină de lumină, căldură și dragoste între toți.

Odată ce se sfințește pasca, ne îndreptăm pașii spre cimitirul din sat, care e peste drum de biserică. O găsim pe bunica prin mulțime, și luăm drumul spre cimitir. De la miezul nopții până spre dimineață se aprind focurile de la morminte asemenea unor felinare, la început poți vedea doar unul-două, apoi din ce în ce mai multe, exact așa cum se întâmplă atunci când se aprinde Focul Sfânt la Ierusalim, de la unul până când ajunge la toată lumea.

Luminele de la cimitir se aprind așa cum trebuie să se aprindă lumina speranței fiecărui suflet și în fiecare inimă, așa cum Însăși Iisus Hristos a înviat pentru fiecare dintre noi!

 Natalia Borș

Filed in: Pilde şi povestiri

Articole relevante:

Tinerii însetați de cele sfinte Tinerii însetați de cele sfinte
Gânduri către tineri: ziua a IV-a. Păstrați tinerețea! Gânduri către tineri: ziua a IV-a. Păstrați tinerețea!
Gânduri către tineri: ziua a III-a. Viața privită ca o Cruce! Gânduri către tineri: ziua a III-a. Viața privită ca o Cruce!
Pelerinajul Tinerilor, ediția a XVII-a: Bucuria rugăciunii în mers! Pelerinajul Tinerilor, ediția a XVII-a: Bucuria rugăciunii în mers!

Spune-ţi părerea

Publică comentariul

free counters
© Tineretul Ortodox. All rights reserved.
Proudly designed by Theme Junkie. | Локализация темы wordpress