Auzeam, înainte de război, că epocile postbelice sunt caracterizate mai evident printr-o recrudescenţă a pervertirii sexuale, dar niciodată n-aş fi crezut că se poate ajunge în această materie acolo unde, inconştienţi şi răi, am ajuns astăzi. Degradarea infamă a legăturii dintre bărbat şi femeie, acceptarea, aproape cu indiferenţă, din partea întregii feminităţi “ele peste tot locul”, a acestei murdare înjosiri a trupului femeiesc, niciodată n-ar fi fost de crezut să ajungă în halul de sălbatecă isterie şi dezgustătoare exhibiţie animalică, de astăzi…
Că în toate vremile au fost şi oameni stricaţi, adevărat este, dar să fie ridicată neruşinarea şi viţiul sexual pînă la a domina întreaga viaţă trupească şi, din nenorocire şi cea sufletească a unui popor, aceasta trebuie să ne dea de gîndit.
Trăim azi cea mai diabolică formă a sexualităţii noastre.
Suntem prada unor bandiţi ai sexualităţii, care, din afară de noi şi dintre noi, pe calea tuturor mijloacelor, exasperează această nevoie bolnavă a vremii.
Localul de petrecere, filmul, piesa de teatru, cartea, revista ilustrată, toate sunt dominate, conştient sau inconştient, de nevoia actualităţii, pretext neghiob care acopere, în fond, pornirea colectivă către stricăciune. Setea de spurcăciune, foamea după descompunere, şacalismul detracat al unei vremi ruşinoase. Şi în mijlocul sabatului, tronează femeia. Ea este impudica preoteasă a noii religii de balamuc.
Ea este colaboratoarea fidelă a tuturor piraţilor sexualităţii.
Ea, cu trupul ei, părăsit în mîinile tuturor făcătorilor de glorii feminine, stăpîneşte în zilele noastre enormul scandal universal.
Alexandru Lascarov-Moldovanu (1885-1971)Ea, care prin creaţie – şi prin puterea ei de creaţie, a fost hărăzită să stăpînească pămîntul, prin cele bune ale ei…
În procesul acesta de fermentaţie putridă, răspunderea cade întreagă asupra femeii.
O vedem azi preocupată de cine ştie ce “idealuri” nefireşti şi mergînd mereu alături de drum, uitînd care-i este rostul şi însemnătatea atunci cînd omenirea decade din pricina ei.
Căci să privim şi să ne întrebăm: Unde este femeia şi grupul de femei, care, unite în simţul de castitate şi de eternă feminitate creatoare, să se ridice şi să protesteze împotriva blasfemiei ce se aduce “templului” trupului ei?
Unde sunt asociaţiile de femei, care, cu putere şi cu perseverenţă, să se mişte pentru a face să dispară batjocura exhibiţiilor nudiste şi imorale, iarmaroc frivol, dezgustător şi imund, în care cele dintîi ele se complac?
Unde şi cînd s-a ridicat glasul matroanelor noastre sau acel al fecioarelor noastre, şi să strige lumii că nu mai vor ca genul lor să fie prilej de batjocură şi de ireverenţă?
Unde s-a auzit protestarea lor împotriva libertinajului scandalos al acceptării tuturor modelor ieşite din creierii plini de alcool şi de perversiune ai piraţilor sexualităţii universale?
Unde am citit noi vreun articol în care o femeie să protesteze cum se cuvine împotriva schimonosirii chipului femeiesc cu tot felul de „rujuri” şi sulimanuri?
Unde e femeia creştină care să vestejească purtarea semnelor ei, arătîndu-le că în învăţătura dumnezeiască a Domnului Iisus, trupul omului – şi mai osebit al femeii – este templul lui Dumnezeu, în care are a înflori viaţa rîndurilor de generaţii ale viitorului?
Unde şi cînd am putut să ne întărim nădejdea noastră de mai bine, privind înfăţişarea eroică, demnă, superbă, a femeilor noastre, cerînd respect pentru trupul lor şi cuviinţă pentru viaţa lor?
Unde şi cînd?!…
Departe de mine măcar umbra unui gînd de a aduce aici cuvînt de denigrare împotriva femeii, ci numai mă mîhnesc şi strig.
Ea, femeia, este de fapt stăpîna vieţii noastre, Ea poate ridica starea unei obşti, ea o poate prăbuşi. Ea este garanţia unei dăinuiri morale şi frumoase.
Ea este azi chemată a ne da toate chezăşiile unei schimbări morale în societatea noastră.
Nădejdea noastră de bine în ea o avem…
Cu o singură şi mare condiţie: să pornească ea cruciada împotriva nelegiuirii, în care tot ea tronează.
Prin femeie, femeia va fi biruită…
Pînă atunci, piraţii sexualităţii operează cu tacitul consens al femeii.
Al. Lascarov-Moldovanu, “Cruce şi Naţiune” preluat de pe http://izestrea.wordpress.com
