Nu aveam un parinte duhovnic stabil, iar o prietena, ce il cunostea mai bine, m-a prezentat parintelui Marius. La cate pacate aveam m-am simtit rusinata. La spovedanie m-a dojenit, mi-a dat canon, dar mi-a prins bine. Mi-a redeschis simturile, si mi-a dat o carte doar ca sa ma incurajeze sa fac rugaciuni.
Apoi am intrat si in grupul de la strana pentru o buna perioada si m-am simtit altfel fata de alte biserici. Parca eram in manastire nu in biserica: era o liniste totala, iar mirosul tamaiei te facea sa te simti mai aproape de Dumnezeu. In aceea biserica se respectau niste traditii. Am invatat cand trebuie luata sfanta anafura, in ce ordine.
Am fost ca o familie mai mare. Eu nu prea am vrut sa apelez la parintele pentru ca este suprasolicitat si mai are si o familie numeroasa, dar cand mi-a murit tatal sau copilul, el sa rugat pentru mine sa ma ajute Dumnezeu sa mi-l salveze si pe al doilea, caci inima nu mai batea la ecograf, eu avand o sarcina cu tripleti.
In ajunul de Nasterii Domnului si de Paste tine Sfanta Liturghie noaptea, se gandeste ca studentii pleaca in vacanta sau la casele lor.
In cazul in care cautati un duhovnic bun, vi-l recomand. Nimanui nu cere bani si sa stiti ca daca cereti un sfat vi-l va da.
Apare la diverse emisiuni spirituale alaturi de alti preoti cu alte religii si intotdeauna gaseste raspunsuri la toate.
Ti-e mai mare dragul sa-l asculti la Sfanta Liturghie. Vocea lui e duioasa desi fizic e un om puternic.
Imi aduc aminte ca atunci cand s-au inceput lucrarile la Biserica Studentilor a venit un vant puternic ce a daramat constructia. Bine ca nu pusesera decat primele caramizi. A fost un semn ca nu era bine facuta constructia si a refacut. Incet, foarte incet a inceput in fiecare an sa se mai vada ceva in plus. S-a mai si stagnat si inca nu e finalizata.
Merg foarte multi oameni la biserica. Parintele s-a vazut nevoit sa puna difuzoare pentru cei ce stateau afara sa asculte si ei slujba.
Am asistat si la Sf. Maslu facut impreuna cu rugaciunile de exorcizare ale Sf. Vasile cel Mare, seara. Era o femeie posedata de diavol ce horcaia si vorbea cu alta voce. Nici cruce nu putea sa isi faca biata femeie. Parintele a ajutat-o si dupa un timp s-a vindecat. A ramas fidela bisericii si in ziua de azi.
Ne prezenta seara, dupa vecernie, materiale cu parintele Cleopa, asa l-am cunoscut si inteles mai bine, iar cand a murit parintele Cleopa a fost tare mahnit. In aceea noapte s-a dus sa faca rugaciuni pentru el la biserica.
Organiza pelerinaje si incerca sa faca si agapa pentru studenti si pentru cei ce aveau nevoie.
Aici m-am casatorit, si aici mi-am botezat copii.
In final reproduc un interviu acordat ziarului Lumina, realizat de Diac. Marius Mircia. (Ziarul Lumina)
Părinte, care sunt motivele care-i îndepărtează pe tineri de Biserică?
Din discuţia cu tinerii am observat că sunt unii care le reproşează colegilor lor care vin la biserică că formează tot felul de grupuri impenetrabile, care cred în Dumnezeu, dar care din acest motiv şi-au pierdut încrederea în vechii lor prieteni şi se îndepărtează de ei. De aceea e nevoie ca noi cei care suntem la biserică şi ne rugăm să fim mai atenţi la cei care vin mai rar la biserică şi să-i primim aşa cum sunt, nădăjduind că Domnul le va schimba gândul iniţial.
Pe de altă parte, unii tineri mi-au spus că li se par slujbele prea lungi. Cred că un rol important în rezolvarea acestor probleme este felul în care slujitorii încearcă să capteze puterile sufleteşti ale celor prezenţi la rugăciune, prin muzică bisericească, ritm, gest şi mişcare liturgică.
Alţi tineri mai spun că biserica este un loc pentru bătrâni care nu au ce face. Nu este deloc aşa, pentru că bătrânii nu vin la biserică pentru că sunt neputincioşi, ci întrucât în biserică ei pot regăsi timpul pierdut. La biserică vin omenii care s-au înţelepţit şi au ajuns la concluzia că un timp risipit este cu adevărat deşertăciune.
Am găsit mulţi tineri care sunt foarte obosiţi, stresaţi, osteniţi, sunt studenţi care trebuie să-şi câştige existenţa şi de aceea sunt nevoiţi să lucreze, şi spun că acesta este motivul pentru care nu ajung la biserică, în duminici şi sărbători se odihnesc; ar trebui să-i consiliem să înţeleagă că şi ei au nevoie de Dumnezeu.
Am mai observat că în rândul tinerilor care nu vin la biserică există un duh al comodităţii, o nerăbdare a obţinerii imediate şi confortabile a unor lucruri nesemnificative pentru folosul lor, este ceea ce spune şi Sfântul Apostol Pavel în prima epistolă către Corinteni: “Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva”.
E important să ne rugăm ca Domnul să depărteze de la noi acest duh al comodităţii, care ne ţine departe de cele sfinte.
Cu ce vine Biserica în întâmpinarea tinerilor?
Tinerii simt nevoia apartenenţei la o familie, la un grup de oameni, care au preocupări comune. La biserică aşteaptă să se producă în interiorul lor o modificare de conştiinţă; mulţi dintre ei îmi spun că se simt nevrednici pentru a participa la sfintele slujbe şi că ei nu pot fi precum sunt alţii. Dar trebuie să-i încurajăm şi să-i apropiem pe aceştia şi să punem accentul pe această stare a schimbării de conştiinţă a lor. Tinerii au nevoie de oameni care trăiesc învăţătura pe care o propovăduiesc şi aşteaptă să vadă preoţi care înţeleg viaţa aşa cum este ea.
Care ar trebui să fie raportul tinerilor din biserică cu celelalte denominaţiuni creştine?
Tinerii trebuie să aibă o viaţă mărturisitoare şi de aceea e important ca ei să cunoască toate aspectele comune ale vieţii creştine. În acest sens putem să ne ajutăm unii pe alţii printr-o învăţătură creştină pusă în lucrare.
Randurile prezente sunt o multumire adusa parintelui si un indemn pentru toti, in special studentii din Timisoara, de a deveni binefacatori ai Bisericii Studentilor.
Interviu cu Pr. Marius Ioana realizat de Elisabeta Claudia Leahu.
