Să nu te temi nicicînd,
Că Dumnezeu te va iubi oricînd.
Și chiar de nu vrei crede în El,
Să știi că El te va ajuta, acolo în inima ta.
Acasă lîngă cuptor,
Acolo să știi că ți-e dor, de sat și de popor,
Și toate lucrurile frumoase în lume.
El le va ști, și ți le spune pe nume,
Și satul acolo unde te-ai născut,
Să știi că toată lumea acolo a crescut.
Și la sfîrșitul lumii, El îți va da o întrebare:
“Ce-ai făcut în acești ani de căutare?“
Și chiar dacă mergi la biserică,
Dangătul clopotului Îl vor chema,
Și te vei simți liber pentru toată viața ta.
Dangăt de clopot – ce sună frumos!
Sunt cuvinte ce sînt de folos,
Să trăiești cu-adevărat.
Pentru că … nu e păcat.
Să iubești, să trăiești,
Celor dragi să le spui că-i iubești,
Să iubești cu-adevărat,
Pe cei care nu te-au trădat.
Și acolo unde ai trăit,
Să nu uiți de locul tău iubit.
Casa ultimă din sat,
E neamul ce l-ai uitat.
Un loc de casă,
Și-o masă frumoasă,
E tot ce ți-a rămas.
În această lume nemiloasă.
Dar să știi un lucru anume:
Toți oamenii au cîte un nume,
Sănătate, bani și minte,
Să-ți ajungă să fii cuminte.
Pentru că ai greșit, ceea ce ai folosit.
Dacă ani ți-au mai rămas,
Nu uita nici de bani, nici de popas.
Un lucru ia seama pe viața întreagă,
Să nu uiți de sfatul mamei cea dragă…
Natalia Borș
