Datele Sfintei Evanghelii sunt confirmate de istorie şi nu sunt contrazise de ea. Nici astronomia nu le contrazice, ci le oferă argumente de susţinere.
Ce fel de stea a fost steaua magilor?
Astronomul Iochannes Kepler a demonstrat, în 1606, că steaua care i-a condus pe magi a fost o triplă conjuncţie a lui Jupiter şi a lui Saturn în constelaţia Peştilor.
O asemenea conjuncţie se produce la intervale de 100 de ani, pe când conjuncţiile simple au loc la aproximativ 20 de ani. Ultima triplă conjuncţie a avut loc în constelaţia Berbecului, ţinând din august 1940 până în februarie 1941. O a treia conjuncţie este prezisă abia prin 2198. Richard Henning arată că conjuncţii simple ale lui Jupiter şi Saturn au avut loc în constelaţia Peştilor de mai multe ori, una din ele fiind în 126 î. Hr., dar aproape invizibilă. Tripla conjuncţie din constelaţia Peştilor s-a repetat în anul Naşterii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4 decembrie, fiind perfect vizibile. Călătoria de la Babilon la Ierusalim durează o lună şi jumătate. Datorită faptului că Betleemul era la sud de Ierusalim, în cazul unei călătorii efectuate după-amiază, steaua devenea foarte strălucitoare, se apropia amurgul şi dădea într-adevăr impresia că merge înaintea lor. De fapt, Richard Hennind a reconstruit artificial (între 19 33-1937) „drumul stelei magilor” la planetariul din Dusseldorf, demonstrând ipoteza lui Kepler în faţa a mii de vizitatori.
Câţi magi i-au adus închinare Pruncului?
Dacă ne orientăm după numărul şi felul darurilor, putem spune că au fost în număr de trei, unii spun că au fost patru, alţii – şase, iar alţii chiar doisprezece. Numărul trei corespunde mai bine, fiindcă trei au fost fiii lui Noe, iar în această formă ei vin ca reprezentanţi ai tuturor popoarelor lumii. Sfânta Tradiţie păstrează chiar şi numele lor: Balthazar, Melchior şi Caspar (Gaşpar).
Material publicat în ziarul Curierul Ortodox, nr 1, anul 2001.