Omul nu este doar o fiinţă finită, cum vrea să afirme gândirea contemporană, ci şi o fiinţă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului şi a infinitului. Insatisfacţia omului în faţa finitului, aspiraţia sa către infinit sunt manifestări ale divinului în om, sunt mărturia omului în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi nu doar a lumii.
(N. A. Berdiaev)
***
În viziunea filocalică, omul constituie prin sufletul şi trupul său inelul de legătura între lume şi Dumnezeu. Menirea lui a fost aceea de a se înălţa cu lumea spre Dumnezeu, ca să participe la eternitatea Creatorului, ca să nu moară.
(Pr. Dumitru Popescu)
***
Omul: o corabie mică, dar acolo se află lei şi balauri, creaturi otrăvitoare şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără fund. Dar sunt, de asemenea, şi Dumnezeu şi îngerii, viaţa şi Împărăţia, lumina şi Apostolii, cetăţile cereşti şi comorile de har: acolo sunt toate.
***
Chipul slavei Tale sunt, deşi port urmele păcatului.
(Sfântul Grigorie de Nyssa)
***
Omul din afară nu este decât o oglindă a celui din lăuntru.
(Sfântul Macarie)