Cugetări despre om şi durere

Omul nu este doar o fiinţă finită, cum vrea să afirme gândirea contemporană, ci şi o fiinţă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului şi a infinitului. Insatisfacţia omului în faţa finitului, aspiraţia sa către infinit sunt manifestări ale divinului în om, sunt mărturia omului în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi nu doar a lumii.
(N. A. Berdiaev)
***
În viziunea filocalică, omul constituie prin sufletul şi trupul său inelul de legătura între lume şi Dumnezeu. Menirea lui a fost aceea de a se înălţa cu lumea spre Dumnezeu, ca să participe la eternitatea Creatorului, ca să nu moară.
(Pr. Dumitru Popescu)
***
Omul: o corabie mică, dar acolo se află lei şi balauri, creaturi otrăvitoare şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără fund. Dar sunt, de asemenea, şi Dumnezeu şi îngerii, viaţa şi Împărăţia, lumina şi Apostolii, cetăţile cereşti şi comorile de har: acolo sunt toate.
***
Chipul slavei Tale sunt, deşi port urmele păcatului.
(Sfântul Grigorie de Nyssa)
***
Omul din afară nu este decât o oglindă a celui din lăuntru.
(Sfântul Macarie)
Filed in: Citate duhovniceşti, Despre durere

Articole relevante:

Un drum al zidirii și apropierii celor în devenire Un drum al zidirii și apropierii celor în devenire
Întâlnire de suflet cu tinerii în cadrul Clubului Cultural European Întâlnire de suflet cu tinerii în cadrul Clubului Cultural European
Discuție de suflet cu studenții Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării Discuție de suflet cu studenții Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării
Prelegere publică la tema “Libertatea: dar sau risc?” Prelegere publică la tema “Libertatea: dar sau risc?”

Spune-ţi părerea

Publică comentariul

free counters
© Tineretul Ortodox. All rights reserved.
Proudly designed by Theme Junkie. | Локализация темы wordpress