Slavă Domnului că aproprierea Anului Nou pentru cei ce se numesc ortodocşi, chiar dacă stârnește o mulţime de întrebări, acestea nu sunt legate de vestimentaţie:
«În ce să mă îmbrac în anul şobolanului?» sau «cu cine să fac cunoştinţă în anul cucoşului?»
În astfel de cazuri, poziţia ortodocşilor este clară şi exactă: este mare păcat să înjoseşti chipul lui Dumnezeu, adică pe om ca fiinţă creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, coborându-l până la stadiul de făptură iraţională, fie ea cât de frumoasă n-ar fi, sau necesară nouă şi îndrăgită de noi, ea este totuşi creată de Dumnezeu pentru a sluji omului şi nu pentru a-i servi drept exemplu.
Întrebarea pe care au început să o adreseze enoriașii preoţilor în parohii, care a început să fie discutată pe mai toate forumurile ortodoxe de pe internet, în aricolele din ziare, în emisiunile radio şi cele de la televizor, este de altă natură: «Cum să întâlnim Anul nou în Postul Crăciunului?»
Cu toate aceste pe lângă încercarea de a da la o parte această „piatră de poticnire” din perioada sărbătorilor de iarnă, adeseori este nevoie, dacă se poate de decizii sinodale, pentru a nu strica pacea din familie şi pentru a nu auzi din partea cuiva tot felul de pretenții: «necredinciosul în puţin, în multe va fi credincios».
Este oare posibilă îmbinarea unei probleme cu cealaltă?
Pentru că, pe de o parte în «Pravila Bisericescă» a Bisericii Ortodoxe se spune: «Iar dacă cineva va merge şi va sărbători cu necredincioşii sau ereticii, şi va gusta doar din cele dezlegate, şi numai prin aceasta de va sărbători, să fie despăţit de Biserică …», iar pe de altă parte Sf. Apostol Pavel spune: «Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine» (Romani 14, 5-7).
Cum să faci dar, ca să împaci cele „absolut necesare”, adică „tradiţia” stabilită în cursul a zeci de ani de a-i felicita pe cei necredincioşi în timpul trapezei nepermise de Biserică şi necesitatea respectării restricţiilor de post?
Ce să-i spui copilului care te tot întreabă: când va veni „Moş Crăciun”? pentru că «moşul» va veni la toate vecinele lui: şi la Tatiana, şi la Xenia şi la Victoria, şi la Ion care trăiesc pe strada noastră”.
Cred că voi putea să-mi permit să nu fiu deloc de acord cu renumitul cleric şi predicator – părintele Dimitrie Smirnov, care născocise următoarea soluţie pentru rezolvarea problemei noastre:
«Dacă doriţi să nu-i supăraţi pe „necredincioşii” din familie (care oricum sunt şi ei majoritatea botezaţi) – începeţi postul cu o săptămână mai devreme. Trebuie să fim conştienţi. Cel mai important lucru este dragostea».
Da, dragostea este într-adevăr cel mai important lucru, dar, postul, este şi el o expresie a dragostei noastre, a DRAGOSTEI NOASTRE FAŢĂ DE DUMNEZEU. A schimba tradiţia şi timpul postului stabilit de-a lungul secolelor de Biserică, înseamnă a păşi pe urmele rătăcirii sectare, care dispreţuieşte toate tradiţiile evlaviei creştine formate în sânul Bisericii noastre.
«A serba Anul Nou în timpul postului, înseamnă a lua în râs, a parodia pe marginea sărbătorii Naşterii lui Hristos. Este cunoscut faptul că termenul de «antihrist» înseamnă nu numai «împotriva sau potrivnic lui Hristos», ci şi «înaintea, sau înaintemergător lui Hristos».
Înseamnă că sărbătoarea neortodoxă care parodiază asupra sărbătorii „Naşterii lui Hristos” şi care o anticipează, obligându-i pe oameni că încalce rânduiala obişnuită a postului, precum şi dispoziţia sufletului spre pocăinţă – prin vizionarea programelor de revelion de la televizor, prin focul de artificii, prin mesele de revelion şi prin şampania spumoasă, etc. – este “anti-hristică” în adevăratul sens al cuvântului.
