Alegerea. Cel mai greu şi mai dificil moment în viaţa unui adolescent. Pentru mine cel mai important moment a fost când m-am trezit într-o dimineaţă şi am spus că: Eu de azi merg la Biserică. Nu ştiam de unde a venit acest gând, nu ştiam ce m-a determinat să fac acest lucru, ştiu doar ca un dor m-a cuprins, dor de ceva… de dincolo de lume, şi acum ştiu ce era: dor de Hristos, dor de Cel care m-a zidit. Să alegi ţine de libertatea noastră.
Nimeni nu te obligă să fii al lui Hristos, dar nimeni nu îţi garantează că nu vei şi suferi din pricina alegerii. Unii tinerii din prezent merg în suferinţă legaţi la mâini şi la ochi, căci au Cuvântul lui Dumnezeu lângă dânşii şi nu în ei înşişi! Sunt precum bogaţii din slujba vecerniei mari: “Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce îl căuta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele!”
Da, tinerii noştrii sunt bogaţi, au ce dărui, sunt atât de minunaţi! Eu sunt înconjurat de tineri minunaţi! Tinerii sunt extraordinari! Ei au probleme, întrebări, frământări. Dacă noi care mergem pe Calea Bisericii nu îi ajutăm, atunci cine? Putem face din problemele lor, problemele noastre, din întrebările lor, întrebările noastre, din frământările lor, frământările noastre, pentru că aşa a luat şi Hristos asupra Sa toate durerile noastre! Da El le-a purtat, le poartă şi noi tot spre El arătam cu degetul! Prin aceste frământări, întrebări noi putem ajunge la coarda lor sensibilă, le putem spune un cuvânt de mângâiere, un cuvânt de alinare, să le dăruim o îmbrăţişare.
În acestea se propovăduieşte credinţa în Hristos – în iubire sinceră şi interes sincer pentru celălalt. Să fie celălalt ce eşti tu însuţi pentru tine. Şi atunci ei văzând că nu îi chinuim cu morala creştină (unii se simt atât de stingheriţi) vor înţelege că deşi noi trăim aceleaşi probleme ca şi ei, noi am găsit o şansă la Dumnezeu, în Biserică. Numai aşa vor veni către Hristos. Va veni timpul şi când vor fi curioşi de ce noi putem trece mai uşor prin necazuri în braţele Domnului. Slavă Domnului că aici e bună curiozitatea!!!
Atenţie ce alegere facem, ca un cuvânt luminează mintea omului, iar un altul dărâma. Eu mi-aş dori să nu greşesc, dar greşesc şi cad şi eu, dar slavă Domnului nu vreau să mă despart de Hristos iubire pe care încep să îl cunosc! Da, tinerii sunt bogaţi prin ceea ce sunt ei, dar flămânzi dacă nu îl au pe Hristos drept model moral. Spunea părintele mai în sens de glumă, mai în serios că n-a văzut pe nimeni de când e preot să leşine de emoţie la Sfânta Liturghie, în schimb la Michael Jackson a văzut atâţia… Dincolo de vorbele părintelui de fapt se vede cât de flamanda e lumea, câtă nevoie e de hrană bună, care să ajungă în găurile sufletului, adică în rănile fiecăruia dintre noi. Şi mai ales de modele morale creştine adevărate. Doar iubirea poate fi vindecarea generaţiei tinere, dar din păcate cei puţini rămaşi azi creştini le e frică să meargă la iad cu tinerii neinteresaţi de credinţă, căci se sălăşluieşte teama, teama prin care iubirea apune şi stăpâneşte moartea… de aceea vine Hristos… la Judecată… să refacă unitatea primordială, dintre oameni şi Creator, dintre oameni şi univers, dintre fiecare om cu propriul lui suflet…
“De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni, Cap13, vers 1-8)
Popescu Adrian
Sursa: www.ortodoxiatinerilor.ro
