Utilizarea internetului poate fi asemănată cu vizitarea celui mai frumos parc tematic din lume, care se află însă în strânsa vecinătate a unui depozit de deșeuri toxice.
Când vine vorba de copiii lor în spațiul virtual, părinții se confruntă cu anumite dileme: când se cuvine să fie permisivi și când ar trebui să fie restrictivi? Oare înțeleg ei suficient de bine internetul pentru a-și ghida copiii? Ar trebui să trateze internetul în aceeași manieră ca televiziunea sau alte mass – media sau e vorba de ceva diferit?
Utilizarea internetului poate fi asemănată cu vizitarea celui mai frumos parc tematic din lume, care se află însă în strânsa vecinătate a unui depozit de deșeuri toxice.
Conform unui studiu recent – EU Kids Online – realizat în 25 de state, printre care și țara noastră, copiii români intră pe internet prima dată în jurul vârstei de 10 ani și-l accesează de acasă într-o mai mică măsură. Părinții lor subestimează expunerea propriilor copii la diverse conţinuturi şi activități nocive din spațiul virtual.
120 de minute online pe zi
Jumătate dintre copiii intervievați cu vârste între 11- 16 ani spun că se simt mai bine în pielea lor atunci când sunt pe internet. Acest lucru explică de ce 30 de procente au luat legătura online cu cineva pe care nu l-au întâlnit față în față. 12% dintre ei au fost deranjați sau supărați de ceva în mediul virtual sau au fost expuși involuntar la imagini și mesaje cu conținut sexual.
Copiii intervievați sunt în general de acord cu acțiunile și deciziile părinților lor, deși o treime dintre ei declară că uneori ignoră ceea ce aceștia le spun despre utilizarea internetului. Cu cât un părinte folosește acest mijloc mai mult, cu atât este mai probabil ca și copilul să-l folosească, la rândul său.
Potrivit raportului cercetării, copiii petrec, în medie, între 90 și 120 de minute online pe zi. Site-urile de socializare le permit să comunice cu prietenii lor, dar nu toți au priceperea necesară pentru a-și gestiona datele personale. Restricțiile privind vârsta pe rețelele de socializare sunt adesea ignorate. Copiii experimentează online relații, iar uneori încearcă să-și găsească identitatea pentru că acest lucru este vital în dezvoltarea lor. Ei vor să intre în lumea adulților și își doresc să fie pregătiți pentru a-i face față.
Deși mulți părinți recunosc că este important să-și ia obligația de a naviga pe internet cu propriul copil, ținând cont de vârsta lui, ei nu-și asumă întotdeauna această responsabilitate, considerând că nu e necesar. Sunt însă și unii copii care nu-și doresc ca părinții lor să fie mai interesați de acest aspect.
Monitorizaţi-vă copilul, dar fără să vă simtă neîncrederea
Miturile despre siguranța pe internet a copiilor tind să exagereze sau să simplifice riscurile la care se expun aceștia. Unul dintre ele ar fi că „nativii digitali” – cum sunt considerați copiii născuți în era informațională – le știu pe toate. Luând în considerare studiul menționat, această afirmație e puțin exagerată. Doar 36% dintre copii au confirmat acest lucru, restul au precizat că au nevoie de ajutorul părinților pentru a-și dezvolta competențele digitale.
Activitățile creative pe internet sunt tot mai rare în rândul copiilor, în ultimul timp doar unul din cinci copiii au creat ceva sau au scris pe un blog. Ei pot fi însă creativi, experimentând ceea ce adulții nu ar avea răbdare.
În mod normal, copiii sub 13 ani nu pot folosi rețelele de socializare. Cu toate acestea, aproape 40% dintre copiii cu vârste între 9-12 ani au spus că au un cont pe o astfel de rețea, mințind la înscriere în ceea ce privește vârsta lor reală. Unii dintre ei afișează în propriile profiluri informațiile personale, iar unii contactează oameni pe care nu i-au întâlnit niciodată.
Unii cred că anonimatul aparent de pe internet îi scutește de responsabilitatea acțiunilor lor.
Copiii care au încercat să-i intimideze pe alții în mediul online au fost și ei necăjiți, la rândul lor. Un alt mit spune că oamenii pe care îi „întâlnești” pe internet sunt străini. Aproape 90 de procente din copiii intervievați țin legătura online cu oamenii pe care i-au întâlnit față în față.
Copiii înțeleg necesitatea politeții și grijii față de cel cu care interacționează, chiar și în mediul online.
Contrar opiniei comune, ei nu-și doresc să rămână foarte mult timp în spațiul virtual, dar adesea le lipsesc alternativele pentru joacă, călătorii, interacțiune sau explorare. Ei au resurse care trebuie cumva activate, folosite.
Copiii nu trebuie doar protejați de internet, ca și cum acesta ar fi un dușman, ci ar trebui învățați că el poate fi util în învățare sau pentru petrecerea timpului liber în mod constructiv.
Cei mai mulți părinți și-au înțeles datoria, dar puțini sunt cei care fac realmente mai mult. Aproape 60% dintre ei au declarat că stau prin apropiere atunci când copiii lor sunt online. Monitorizarea atentă și ostentivă a ceea ce face copilul pe internet îl poate face pe acesta să creadă că nu aveți încredere în el.
Studiul EU Kids Online a fost realizat de London School of Economics & Political Science în perioada 2009-2011 și a intervievat 25.000 de copii europeni, cu vârste între 9 – 16 ani și părinții lor, din 25 de țări. Cercetarea a fost finanțată prin programul Safer Internet al Comisiei Europene.
Sursa: www.doxologia.ro
