„Bucură-te cea plină de dar, Născătoare de Dumnzeu fecioară, că din tine a răsărit soarele dreptăţii, Hristos, Dumnzeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, cel ce ne-ai dăruit nouă şi învierea”. (Troparul sărbătorii)
Prin „Întâmpinarea Domnului” Biserica sărbătoreşte un eveniment important din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos. După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului.
După legea lui Moise, femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece ea a născut fără de stricăciune pe Izvorul curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie legii timpului.
În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu v-a muri până nu vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şi, mulţumind Domnului, a rostit cuvintele: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel”(Luca 2:29-32)
La Templu se afla şi proorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui fanuel, care nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în ierusalim (Luca 2: 37-38).
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine, care începe a fi prăznuită mai solemn din secolul al VI-lea.
În această zi se practică sfinţirea lumânărilor în cinstea Mântuitorului, prin care vine lumina şi căldura duhovnicească, vrând şi noi să fim cu sufletele luminate şi fierbinţi pentru Domnul. Lumânările sfinţite creştinii le păstrează acasă şi le aprind la orice nevoie sau primejdie a vieţii.
Sărbătoarea este cinstită şi ca zi a tineretului ortodox, fiind un bun îndemn pentru toţi tinerii de a păstra inocenţa Pruncului Iisus şi de a duce o viaţă destoinică pentru Întâmpinarea Domnului.
