Pe cel desfrânat, care cugetă fără încetare cele ale desfrânării, îl oprește prin boală.
Ce semnifică turnul ce s-a zidit în pământul Sennaar (Gen. 11, 1-9) ?
Şi noi zidim acest turn când suntem deturnaţi de la răsărit (Gen. 11, 2) sau, mai bine zis, atunci când ne abatem de la cunoştinţă: ajungem atunci în pământul Sennaar-ului, adică la patima lăcomiei pântecelui. Căci Sennaar se tâlcuieşte neodihna dinţilor, pentru aceasta şi noi de multe ori zidim turn, adică facem covârșitoare patimile trupești și le zidim, clădind patimă peste patimă. Până la cer (Gen. 11, 4), căci nu vor să se oprească vreodată din strădania lor pentru cele deşarte, ci pofta lor pentru ele este nesăţioasă. Dar Dumnezeu oprește zidirea turnului şi amestecă limbile (Gen. 11, 7), fiindcă ori de câte ori ne pedepsește spre folos, taie de la noi răul. Alteori însă, prin boală îl pedepsește pe cel biruit de necurăţia desfrânării sau îl înţelepţeşte pe cel robit patimii lăcomiei prin lipsuri, ca și cum ar opri zidirea turnului patimilor, totodată amestecând şi limbile. Căci pe cel desfrânat, care cugetă fără încetare cele ale desfrânării, îl oprește prin boală, făcându-l să fie preocupat de sănătatea trupului, ca și cum ar amesteca limba cugetării celei fără încetare a patimii.
(Sf. Maxim Mărturisitorul, Quaestiones et dubia 2, extras din volumul în pregătire Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, trad. Laura Enache, introducere și note de pr. Dragoș Bahrim, Ed. Doxologia, 2012)
