Într-un pustiu la margine de viață, un om mergea încet șoptind ceva cu buzele crăpate de arșiță, setoase de un strop de apă pe care o vedea numai în vis. Rai… Eden… Paradis…
Mergând spre Înviere trebuie să treci peste o punte, nu una obișnuită, de lemn pe care s-o simți cu tălpile arzânde de mulțimea spinilor ce se prind de pielea catifelată, Citeşte mai departe »

“Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o
laudă în ceruri şi pe pământ ne îvredniceşte
cu inimă curată să te slăvim”

Iată că ne apropiem cu paşi mărunţi spre Luminatul Praznic al Învierii. Ziua mult aşteptă de toţi creştinii. Această Sărbătore este Ziua cea mai înalţătoare a creştinătăţii. De n-ar fi existat această zi zadarnică ar fi credinţa noastră. Aceasta este ziua când viaţa a biruit moartea, iar Raiul a biruit Iadul. Să mergem cu inimă curată spre Paştile cele Nouă şi Sfinte şi să ne curăţim simţirile. Dar, în primul rând, în drum spre Înviere trebuie să trecem neapărat prin Baia Pocăinţei şi să ne iertăm cu toţi cei care ne-au greşit. Ziua Învierii e cea mai curată zi a bucuriei, ziua care a adus cele mai dulci mângâieri în lume, ziua în care s-a săvârşit cea mai mare minune, Ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa. Să mergem cu smerenie şi cu dragoste să ne împărtăşim din minunea Învierii Domnului şi să gustăm harul izvorât cu atâta bucurie şi mângâiere. Hristos e viu! Hristos trăieşte! Hristos a înviat! Citeşte mai departe »

Fiecare zi trăită de noi este darul suprem pe care îl primim de Sus. Idiferent de faptul dacă suntem mai buni sau mai răi, beneficiem de acest dar preţios. Depinde deja de noi, la cine ajunge cadoul: la suflet sau la trup. Chiar inconştient, toate acţiunile noastre, obligatoriu, îşi lasă amprenta asupra sufletului, recunoaştem aceasta în viaţa de zi cu zi sau nu. Deseori ne trăim viaţa în chefuri şi veselii, dar sufletul nostru este în aşteptarea unei adevărate sărbători şi pentru el. Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este un eveniment foarte important şi necesar lumii creştine.
Însă până a ajunge la această luminată sărbătoare este nevoie să traversăm o perioadă deosebită în viaţa noastră. Postul Mare este calea care ne conduce către Înviere. Calea oricărui om este diferită înainte de a vedea lumina divină a acestei sărbători. Paştele este un moment pe care încerc să-l descopăr ani la rând şi conştientizarea lui vine treptat. An de an el capătă semnificaţii tot mai deosebite. Citeşte mai departe »

O, cât mi-aş da silinţa şi câtă dragoste aş avea, de necuprins îmi este mie acest ,,Praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”. Dar, Chemarea Asta Prealuminată mă înalţă de fiecare dată când ajung să O trăiesc, fiindcă în Ea este Viaţa. Iată, fraţilor, o nouă glăsuire a Celui mult râvnit, o nouă jertfă a Mielului preînchipuit ne bate să deschidem şi cu umilinţă răsună ,,Cine are urechi de auzit să audă” . Nu e sărbătoarea mâncării şi a băuturii, nu e dezmăţ şi chef lumesc, e reîntregirea lumii, e înnoirea firescului şi surparea legii vechi, e curăţirea de păcate, e Lumina Neprivită, e Învierea Celui Preaînalt.
Nimic mai frumos, mai vrednic de simţit, mai divin, decât a trăi Paştele Domnului, ori ceea ce ar trebui noi oamenii să învăţăm legat de Sfânta Sărbătoare nu e de: a vopsi ouăle roşii, a pregăti mielul, a coace cozonacul; a ne primeni, ci, mai ales, de a cunoaşte semnificaţia hristică a Paştelui, altfel reducem Marele Praznic la trebuinţele animalice şi nu mai savurăm din adevărata esenţă a sărbătorii pascale. Citeşte mai departe »